Ninulescu

....Cristina mergea cu pasi grabiti pe straduta intunecoasa, inca de cum intrase pe ea auzii muzica proasta care rasuna din barul de pe colt.... il ura de-a dreptul, era barul preferat al prietenului ei, si mereu aveau discutii din aceasta cauza...  Deschise usa parca cu frica si intra inauntru... la bar asezat pe scaun era Sergiu prietenul ei si Marius colegul lui de birou... Cristina vazuse ceea ce vroia sa vada asa ca se intoarse inchise usa la loc dupa ea si izbucnii in plins... nici nu mai stia a cita oara era cind Sergiu o mintea, asa i-a spus si in seara asta ca are probleme la serviciu... ca seful l-a oprit peste program... iar el era de fapt la bar cu colegul lui de serviciu....  Cristina o lua la fuga vrind parca sa scape si de destin....si de imaginea cu un Sergiu care o mintise din nou si care nu dadea doi bani pe dragostea pe care ea i-o purta....  Strabatu in fuga citeva strazi si ajuse in fata la fosta fabrica de matase... respira cu greu... zidurile negre pe jumata

      Recunosc ca nu am fost mare fan al ceaiului, la inceput consumam ceai doar cind eram racit, apoi dupa ce m-am casatorit beam in fiecare dimineata la micul dejun, imi placea cu piine prajita peste care sa fie asezat un strat generos de brinza de burduf sau brinza topita, imi placea mai mult ceaiul de fructe... apoi am descoperit ceaiul din flori de soc si o perioada am consumat doar din acela...     Insa prin primavara an urma unui articol scris de Praf de Stele pe blogul ei despre ceaiuri a primit un coment de la Ana Maria in care ii recomanda mai multe tipuri de ceai, am tras si eu cu ochiul pe acolo si am incercat toate tipurile de ceai despre care se vorbea..iar printre ele era si ceaiul  Rooibos Vanila de la Teekanne...   Nu mi-a trebuit mult pina mi-am dat seama ca ceaiul Roiboos printre celelalte ceaiuri este exact ca un diamant pus intru-n saculet de pietricele...  ceaiul Roiboos  are o aroma extraordinara, si aroma de vanilie in combinatie cu Roiboosul este incr

.... Tiripliciu a fost un copil sarac si amarit, parintii lui erau amindoi alcoolici si pe el il foloseau ca pe un fel de sluga..doar ca nu ii slugarea pe ei ci slugarea pe la vecini iar parintii lui luau banii pentru munca lui si ii dadeau pe bautura... Pe Tiriplici il chema Vasile, dar nimeni nu il mai stie dupa numele lui real, parintii lui niciodata nu reuseau sa stringa destui bani sa-i cumpere o pereche de papuci noi asa ca umbla mereu cu papuci de capatat care erau de obicei mult mai mari de cit avea el nevoie... iar atunci cind mergea se auzea in urma lui un zgomot de papuci tiriti si cineva i-a zis Tiriplici..si asa i-a ramas numele... Norocul lui era ca acolo unde lucra primea si mincare altfel ar fi facut foame, deoarece pe parintii lui nu ii interesa de soarta lui, ei si asa traiau mereu cu impresia ca Tiripliciu ii inseala la bani..dupa ce venea de unde lucrase cind intra in curte il intrebau cit a primit.. acesta le zicea suma..dupa ce le zicea suma il interogau mai

            Bunicul meu din partea tatalui se numea  Iosif,  era un om deosebit de modest, si astazi am scotocit printre amintirile cu el in urma unei discutii purtate prin E-mail cu un prieten... Pe Bunica Sofia, sotia lui nu am cunoscut-o deoarece a murit in ziua in care m-am nascut eu :( dar Bunicul o pomenea mereu si dupa decesul ei el nu s-a mai recasatorit. In casa in care locuiam eu cu el si in care locuiesc eu acum era doar strictul necesar,  fiecare lucru era asezat la locul lui asa incit intotdeauna stia unde se afla ceea ce-i trebuia, de o parte si de cealalta a camerei cum intrai pe usa erau paturile, patul meu si patul lui, intre ele era o masa veche din brad pe care era pusa o musama oribila si care in fiecare an era schimbata cu alta mai oribila.. Pe masa era un ceas  Slava Ceas care i-a dat desteptarea ani si ani de zile sa vina pe la mine la spital....dupa usa de o parte era soba Calorex care incalzea cu carbuni brichete, iar de cealalta parte era un dulap cu 4