Ninulescu

"Delirul " - Ofelia Rauh Asculta mai multe audio diverse            Ori ce ai scrie despre Ofelia Rauh ar fi prea putin, poti spune doar ca ea a fost printre cei tot mai rari acum care iubesc natura si muntele din toata inima. Pe Ofelia nu am cunoscut-o decat indirect prin amicul  meu Cosmin din  Vinerea Sibiului.  El mi-a trimis prima melodie cantata de ea... pe care am ascultat-o.  El a avut bucuria sa o si cunoasca si sa o asculte... intr-o noapte in fatza unei cabane din munti... aseara am vorbit cu el..vorbim rar.. mi-a povestit unde a mai fost..ce a mai facut... apoi am scris articolul de aseara... astazi mi-a trimis un E-mail cu inca 2 piese cintate de Ofelia descoperite prin inregistrarile vechi a celor care au intilnit-o pe cararile muntelui.. poate inca mai sant..poate multi care le au nu stiu ce important este sa le publice... ca lumea sa le cunoasca si sa le asculte.  Ofelia iubea mult muntele, ea nu era din grupa celor care care merg la munte do

      Undeva pe coasta insorita a Japoniei intru-n sat de pescari traia maestrul Ogimura, tatal lui fusese mare maestru fierar si faurise in viata lui multe sabii pentru casa Shogunului.  Ogimura era doar o palida umbra a tatalui sau, comertul cu sabii nu mai mergea asa ca Ogimura mai  facea doar cutite... si profitand de numele tatalui sau care era un nume celebru si-a facut si o scoala de ucenici.  Sigur ca inafara de a bea Sake si de a face cutite fara gust si cu design depasit ucenicii lui nu aveau ce invata de la el... dar ei erau mandrii ca se puteau lauda cu faptul ca sint ucenicii maestrului Ogimura.  Pe cit era de lipsit de talent la produs cutite pe atat era de talentat la filozofie, se certase din cauza asta cu multi meseriasi, brutarului ii spusese ca daca ar fi cu adevarat brutar el ar cultiva si graul, ar face si faina si din faina paine.. asa cum face el cutitele... forjeaza fierul apoi il caleste apoi pune maner cutitului... Si brutarul cind a auzit una ca asta

    V-am spus acum c ateva saptamani aici :  Ce frumos si bine este sa avem grija si de prietenii nostri inaripati pe timp de iarna, noi le purtam de grija iarna si ei ne poarta vara curatandu-ne pomii si culturile de daunatori. Deci sa nu credeti ca a hranii pasarile este o paguba , toata frumusetea naturii si roadele ei se datoreaza albinelor si pasarelelor.    Prietenii mei inaripati care ma viziteaza mananca zilnic 120 g. de seminte, dar asta doar pe timpul cind iarna este foarte grea si campul este acoperit cu zapada...  Am facut experimentul sa le pun mincare incontinuu si daca vremea se incalzeste..dar nu au mai venit niciunul cind au gasit mancare pe camp mult mai variata decit ce le ofer eu.  Tot in articolul meu gasiti si modelul unei hranitori foarte performante.  Hranitorile care sint mobile sint cele mai bune deoarece dupa ce pasarea se asaza pe ea hranitoarea incepe sa se balanseze.... astfel ca pasarea e fortata sa isi ia in cioc hrana si sa zboare... in cele f