duminică, 31 octombrie 2010

Ratacita in timp


....Cristina mergea cu pasi grabiti pe straduta intunecoasa, inca de cum intrase pe ea auzii muzica proasta care rasuna din barul de pe colt.... il ura de-a dreptul, era barul preferat al prietenului ei, si mereu aveau discutii din aceasta cauza...
 Deschise usa parca cu frica si intra inauntru... la bar asezat pe scaun era Sergiu prietenul ei si Marius colegul lui de birou... Cristina vazuse ceea ce vroia sa vada asa ca se intoarse inchise usa la loc dupa ea si izbucnii in plins... nici nu mai stia a cita oara era cind Sergiu o mintea, asa i-a spus si in seara asta ca are probleme la serviciu... ca seful l-a oprit peste program... iar el era de fapt la bar cu colegul lui de serviciu....
 Cristina o lua la fuga vrind parca sa scape si de destin....si de imaginea cu un Sergiu care o mintise din nou si care nu dadea doi bani pe dragostea pe care ea i-o purta....

 Strabatu in fuga citeva strazi si ajuse in fata la fosta fabrica de matase... respira cu greu... zidurile negre pe jumatate darimate o faceau sa simta un fior rece pe sira spinarii, stia ca imediat dupa colt era un parculet mic..asa ca se grabi sa ajunga la el si se aseza pe o banca...
 Lacrimi mari ii suroiau din ochii... cu o seara inainte vorbise cu Sergiu ca in aceasta seara vor merge la cimitir de ziua mortilor.... niciodata nu lipsise in 17 ani de cind murise mama ei de la cimitir in noaptea de 31 Octombrie, mergea impreuna cu bunica ei... era doar un ghemotoc si de abia se vedea de dupa buchetul de crizanteme albe pe care il purta bunica ei, ea ducea lumanarile... iar acolo la cimitir se uita vrajita la spectacolul de lumina care umplea tot locul... altceva nu prea intelegea ea din acea noapte stia doar ca primea prajituri, turta dulce...si bomboane.

 Ar fi vrut tare mult sa mearga anul acesta cu Sergiu... sa-l prezinte mamei sale... sa-i spuna in gindul ei cit de mult il iubeste si ca el va fi alesul ei... impreuna cu care o sa-i daruiasca nepotei.... se pregatise de mult pentru intilnire, cumparase si lumanarile si florile... si apoi l-a asteptat pe Sergiu sa ajunga acasa de la serviciu...
telefonul de la el prin care o anunta ca nu poate venii a durut-o..stia de mult ca o minte... il mai asteptase si altadata si cind a venit mirosea a bautura si a parfum ieftin... si la tot iertat in speranta ca se va schimba...dar nu s-a schimbat...

Cristina statea pe banca si nu stia ce sa faca... parca era legata de picioare....
Lumea trecea  pe sub lampile de neon care luminau toata strada si ea statea si privea naucita... nici macar nu mai avea lacrimi..privea in gol parca ar fi fost hipnotizata...

-Ai sa-mi dai ceva de pomana ? intreba deodata cineva...
Cristina intoarse capul si abia atunci vazu ca la celalalt capat de banca se asezase o femeie in virsta imbracata saracacios in negru care avea in mina o sacosa...
Uite.... vin din cimitir ....zise ea, si am mai primit cate ceva...
Si ii arata sacosa...

Cristina intoarse capul si o injura in gind... ii era sila de cersetorii care umpleau orasul... erau ca o molima
- Te gindesti la iubitul tau ?... intreba iar femeia
 - Da ce treaba ai tu la ce ma gindesc eu ? ii raspunse Cristina obraznic....
Femeia o privii pe Cristina fix in ochi si Cristina simtii fiori reci pe sira spinarii...
.... Cristinei ii paru rau ca o repezise...si ii spuse...
- Am niste draci acu... prietenul meu m-a mintit... ma inseala si ma minte.... si isi sterse cu degetele o lacrima din coltul ochiului...

Femeia se ridica de pe banca si o privi insistent..... apoi in treacat ii sopti la ureche..
- Cind te mai inseala si isi bate joc de tine aminteste-ti de Bogdan.... de Bogdan Paulescu.... apoi se intoarse si pleca nepasatoare..
Pe Cristina cuvintele ei o lovira ca un ciocan in moalele capului, incepu sa simta ca se sufoca.... ceva o stringea de git si ii lua tot aerul.... vru sa se ridice de pe banca dar
nu se mai putu tine pe picioare si cazu jos ca paralizata....

 Bogdan Paulescu fusese coleg de facultate cu ea... o iubea ca un nebun... si ea mereu isi batea joc de el.. isi amintea cum il trimitea noaptea dupa inghetata la non stopul de la gara aproape 2 km si cum ii dadea intilnire in parc... si el venea cu flori si ciocolata iar ea de pe geamul apartamentului unei colege il privea cum o asteapta si rideau de el impreuna... era caraghios cu ochelarii lui ca fundurile de borcan... si  Cristina isi facuse un obicei din a se amuza pe seama lui... apoi il vazu parca aievea acolo jos intins pe asfalt sub geamul caminului studentesc... nu credea sa o iubeasca asa de mult incit sa se sinucida pentru ea....

Atunci a regretat... dar in fond nu fusese decit un prost care nu stiuse sa se uite in oglinda si sa vada ca intre ei era o mare deosebire... Ea ii spusese de multe ori sa-si vada de treaba ca nu e de nasul ei...dar el se incapatina sa umble dupa ea ca un  catel..... Cristina era convinsa ca ea nu era de vina cu nimic..... dar femeia...femeia in negru de unde o stia ?....de unde stia de Bogdan ?... De unde o cunostea pe ea....
Cristina se ridica cu greu de jos si se indrepta spre capatul strazii in directia in care se indreptase femeia....
Merse....ce merse... si pe masura ce mergea i se paru ca se face tot mai intuneric si tot mai frig, se opri locului si privii in jur, doar luna lumina, toate luminile orasului erau stinse...

Nu mai intelegea nimic, era imposibil sa se fi stins toate luminile tot la fel cum era imposibil sa se fi departat atit de mult de oras incit sa nu mai vada luminitele,  de fapt dupa calculele ei facuse maxim 100 de metri pe strada in jos..deci inca era in oras....
Apoi prin minte ii trecu o idee si se ingrozii... trebuia sa fie in spatele fabricii de matase...dar de la lumina lunii putea vedea doar cimpul..nici urma de fabrica de matase, nici urma de oras, disparuse chiar si drumul, copacii de pe marginea trotuarului...

 Se lasa jos in genunchi..era buimaca... dormea oare si visa ?.... Nu, nu avea cum sa viseze....
Si daca nu visa atunci unde disparuse intr-o clipita orasul ?
Dar mai mult decit asta... unde oare se afla ?

.... Cristina se ridica pe virfuri si se rasucii sa vada cit mai departe cu privirea... undeva in spatele ei vazu un foc mic... parca prinse puteri, sigur erau niste turisti la picnic... trebuia neaparat sa mearga la ei... stia ca acolo va afla raspunsul la toata intrebarile ei...
.... Cind s-a apropiat a vazut 2 persoane imbracate in costume de epoca, Cristina era convinsa ca sint de la circul care tocmai venise in oras....
A strigat la ei.... a aprins bricheta ca sa o vada si apoi a plecat grabita inspre ei ...dar imediat a simtit o lovitura in cap si s-a prabusit la pamint...

........................................................................................................
  
     Dimineata toata cetatea era in fierbere, strajerii de la hotar prinsesera peste noapte o vrajitoare...se incalzeau la foc cind deodata o vrajitoare a venit spre ei sa-i atace si sa le ia mintile...
precupetele din piata vorbeau doar despre ea, se zicea ca era ingrozitoare, degetele ei aveau unghii lungi si rosii de la singele copiilor pe care ii omorise, era imbracata in pantaloni barbatesti asa cum nimeni nu mai vazuse niciodata, haina ei era vie, si era fara nasturi  se inchidea ca si gura animalelor cu niste dinti marunti si desi, incaltarile ei erau ciudate si in traista ei de calatorie erau fel si fel de lucruri diavolesti....
Chiar si preotul cetatii a ramas impresionat de vrajitoarea care venise sa le ia mintile si sa le omoare animalele...

 In timpul interogatorului si a torturii a recunoscut ca venea din iad, ca acolo carutele mergeau fara sa fie trase de cai ori boi , si ca cei asemeni ei puteau zbura...
si multe grozavii au aflat din gura ei incit lumea s-a speriat, asa ca au hotarit sa nu o mai lase sa vorbeasca de frica sa nu arunce blesteme asupra lor si chiar asupra tarii....
Seniorul castelului era ingrijorat sa nu se deschida portile iadului..asa ca a hotarit ca vrajitoarea trebuie arsa pe rug....cit mai repede.

Rugul era gata... il facusera in afara cetatii, stropisera crengile cu apa sfintita si 12 preoti faceau rugaciuni non stop ca sa apare lumea de puterea demonica a vrajitoarei ....
 Lumea se strinsese deja si asteptau sa apara dintr-o clipa in alta carul cu vrajitoarea care va fi arsa...
Cind s-au deschis portile toata lumea s-a dat deoparte si au lasat loc convoiului...
Barbatii au inceput sa strige...
- Ardeti vrajitoareaaaaaa!!!!!...... Ardeti vrajitoareaaaaaaa !!!!!
Femeile o priveau cu ochii mari, si scuipau inspre ea apoi isi faceau cruce.... si acopereau ochii copiilor ca sa nu o vada...

In car vrajitoarea era imbracata cu o camasa de cinepa tesuta, parul ei fusese taiat ca sa-si piarda din puteri, dar garzile povestisera ca in noaptea cind a fost adusa au vazut ca parul ei avea culori anormale si diavolesti, fiecare fir avea 3 culori, la radacina capului era negru apoi spre mijloc era blond si la virfuri mov ca cerul toamna in zilele cu vint..de aceea si-au dat seama ca era trimisa de puterile diavolesti din miazanoapte, cele care aduceau bolile si frigul iernii care te seaca de putere si vlaga...
doi calugari o tineau de miini, ea inca din timpul torturilor la care fusese supusa isi pierduse cunostiinta...
au luat-o pe sus si au legat-o de stilp in timp ce multimea urla ca apucata.....
Apoi au aprins rugul....

............................................................................................................

  Era ziua de 2 Noiembrie... pe banca in parc Vasile si Costel beiau amindoi din aceeasi sticla de Votca...
- Gata a trecut si Haloinul asta ! zise Costel
- A trecut...zise Vasile....
- Observi ca in fiecare an ne prinde tot mai mult si pe noi ?
Am umplut orasul de copii costumati in monstruleti si de bostani luminosi... vitrinele toate sint pline de masti si monstri... ne ducem dracu..ne pierdem identitatea...
- Stii...zise Vasile... bunicul imi povestea ca Strabunicul meu care era straja la castelul care era mai demult aici la noi la marginea orasului a participat direct la capturarea unei vrajitoare... Spunea bunicul ca era teribila..
putea purta foc in causul palmei, hainele de pe ea se lipeau pe trupul ei ca si cind ar fi fost vii, si nu aveau nevoie de nasturi...

Costel incepu sa rida....
- Doamneee ce prosti erau atunci oamenii Vasile,... ori ce lucru pe care nu-l intelegeau li se parea diavolesc...
- Asa e ! zise Vasile si mai trase in git din sticla de votca..apoi i-o dete lui Costel care inghiti si el 2-3 inghitituri.... se sterse la gura si intreba..
Ai auzit de Cristina fata care a disparut in noaptea de Haloin ?.... Am auzit ca o cauta politia si jandarmeria peste tot...?
Costel misca din cap si zise....
- O cauta degeaba, sigur a omorit-o prietenul ei... e un derbedeu betiv, un golan... a omorit-o si a ingropat-o undeva...nu o s-o mai gaseasca nici dracu...
Nu avea unde sa dispara altundeva...ca doar n-o fi trecut in alta dimensiune.... si Costel incepu sa rida.
Vasile mai trase un git de votca... si il aproba pe Costel cu o miscare din cap.

Happy Halloween !!!

6 comentarii:

  1. O extraordinara poveste! Felicitari!
    Iar filmul ales... a avut un succes nemaipomenit la Marlene si Felix. Ne-am uitat de trei ori! :)) Excelent!
    Multumim Ninu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ninule..m-ai lasat masca :faina povestea! Te intreb-a cata oara?- cand ai de gand sa iti publici povestirile?

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu placere Carmen, ma bucur mult ca ti-a placut.

    Ana Maria, cind voi gasii sponsori o sa fiu bucuros sa imi public povestirile, sau macar sa gasesc pe cineva care sa-mi cumpere drepturile de autor...:) si le dau si ieftin..uite acu ca sint strimtorat le-as da pe niste faianta si niste vopsea lavabila :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Salut ! Mereu surprinzator. Frumos, foarte frumos,
    O seara frumoasa,
    Odorica

    RăspundețiȘtergere
  5. Un "Haloin" ca la tara.
    Ai povesti frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ai o imaginatie foarte bogata si te pricepi de minune la scris.Intotdeauna citesc cu placere.

    RăspundețiȘtergere

Abtine-te de la comentarii jignitoare sau vulgare ca oricum nu le va vedea nimeni, nici chiar eu ca pe alea le citesc cu ochii inchisi. De asemenea, postarea comentariilor sub anonimat vor fi aprobate intr-o anumita limita.