miercuri, 15 decembrie 2010

Trei luni de fericire



    Pe Cristina am cunoscut-o la spital... era studenta la facultatea de medicina din Timisoara, eu eram la Spitalul din Deva si ea venise aici in practica.
 Intr-o dimineata a adus doctorul mai multe studente si studenti sa ma vada... pina la mine nu mai vazusera pe nimeni cu boala oaselor de sticla... m-au studiat... am povestit.. am ras , am glumit..si apoi au plecat...
 Cristina a revenit  cu o prietena la mine in salon de mai multe ori... mi-a pus intrabari suplimentare in legatura cu handicapul meu... apoi am povestit si despre altele...  inainte de a pleca mi-a cerut adresa si mi-a promis ca o sa-mi trimita carti pentru citit... si poate o sa vina si in vizita la mine..daca o sa aibe timp...

 Sigur ca in sinea mea eram aproape sigur ca nu va face nimic din toate astea din cauza ca de-a lungul timpului petrecut prin spitale muuulta lume mi-a cerut adresa.. si mi-a promis carti.. jocuri..etc, dar de trimis nu trimisesera nimic... asa ca nu aveam asteptari mari...

Trecusera deja 2 ani de la intilnirea mea cu Cristina la spital, eu ma casatorisem..si ma si despartisem de sotie..si Cristina nu mai daduse nici un semn de viata... dar prin luna Iulie, August... a celui de al treilea an m-am pomenit cu Cristina la poarta... venise cu prietenul ei la fosta sa colega din Deva in vizita si venise si pe la mine... mi-a adus un portbagaj de carti si reviste vechi.
 A stat la mine toata ziua si am povestit..am mers pe malul Muresului si am facut  peste la gratar..cumparat de la magazin :)... am baut Coca Cola si o bautura importata din Iugoslavia care se numea Oranjada...

  Nu trecuse mult timp de cind imi primisem casa... problema era ca nu prea arata a casa, avea acoperisul gaurit, peretii crapati, era vai si amar... asta a impresionat-o si cred ca mi-a spus de citeva ori ca ea nu ar putea locuii intr-o casa  asa de rea...
 A stat la Deva o saptamana..si in Weekend m-au luat cu ei in statiunea Geoagiu Bai care e la 14 Km de mine..dar pe care pina atunci nu o vazusem niciodata..decat partial... am petrecut o saptamana de vis.. iar la plecare Cristina si prietenul ei mi-au lasat 100 de Marci Germane sa-mi repar acoperisul...

Anul acela nu am mai vorbit... dar prin Primavara a venit iar la mine si mi-a adus alimente chiar inainte de Paste cu citeva zile...
 Se despartise de prieten, era singura si venise cu fratele ei... :( nici macar nu imi mai amintesc cum il chema...
 a stat la mine foarte putin cam 2-3 ore si a plecat... dar pe la inceputul lunii Iunie iar a revenit... a revenit si m-a intrebat daca nu as vrea sa ma mut din localitatea mea amarita la ea , in satul in care locuiau parintii ei... mi-a aratat citeva poze cu o casa... si mi-a spus ca era casa bunicii ei dar ca acum bunica ei locuia in casa ficei ei..adica in casa mamei lui Cristina... iar casa aceea a bunicii Cristinei era acum goala...
 Am primit imediat bucuros... Cristina mi-a zis sa-mi rezolv toate problemele care le am aici si peste o saptamana va venii dupa mine...

  Asta nu mi-a prea placut..ma gindeam ca poate se va razgindii..ori va uita :)) si am intrebat-o de ce nu ma duce atunci.. ea a zimbit si mi-a zis ca daca vreau sa merg ma duce si atunci nu-i problema dar o sa-mi pot face asa repede bagajul ?.... deoarece ea nu putea ramane peste noapte... fratele ei trebuia sa se reintoarca in noaptea aceea la Timisoara..

 Asa ca mi-am strins imediat strictul necesar... am mers la vecina mea si am rugat-o sa-mi scoata ea pensia si sa mi-o trimita la adresa pe care o sa i-o spun eu prin telefon...cindva... si am plecat... nu va zic ce era in sufletul meu pe drum... eram fericit ca scapasem in sfirsit de probleme... dar aveam mari emotii gandindu-ma cum va fi viata mea acolo...

 Am ajuns noaptea pe la 23: 30... si stiu ca nu aveau in casa unde aveam sa stau eu nici un cearceaf pentru pus pe pat..asa ca am stat cu Cristina de povesti pina cind fratele ei a mers acasa la mama lor si mi-a adus lenjerie pentru pat si o patura... ramas singur in casa aia straina pentru mine nu am reusit sa dorm decit foarte putin...
  Ziua urmatoare era Duminica... asa ca pe la ora 11 a venit Cristina la mine si mi-a zis ca sint invitat la masa de prinz acasa la mama ei...
 Am mers.. pe mama Cristinei o chema Livia si mi s-a parut o femeie tare trista... era frumoasa, tunsa scurt cu parul castaniu, ochii caprui luminosi si inteligenti, era inginer agronom si era sefa asociatiei agricole din aceea localitate,  pe bunica Cristinei o chema Ana si lumea ii zicea mama Ana.. am aflat mai tirziu ca in tinerete fusese educatoare la gradinita din sat..si toti copiii din localitate o stiau ca pe a doua mama... apoi chiar si dupa ce s-a pensionat..numele i-a ramas...

 Livia avea o casa foarte mare..poate exagerat de mare un adevarat conac cu etaj... care avea 8 camere ... tatal Cristinei  era medic generalist,  mama ei fusese presedinte la fostul CAP... Cristina era deja medic si ea iar fratele ei facuse facultatea de drept si era asistentul unui avocat de succes din Timisoara.
 Cind ne-am asezat la masa Livia m-a privit si apoi a inceput sa plinga usor... s-a ridicat si a plecat...  abia dupa masa..am aflat dece... mi-a zis Cristina..
 ma asezase pe locul unde statea de obicei tatal ei, fostul sot al Liviei... citeva zile mai tirziu am aflat si povestea lui... Cristina avea o colega care locuia in satul vecin... aceasta obisnuia sa vina des la Cristina..iar citeodata se intimpla sa piarda autobusul..si atunci tatal Cristinei o ducea acasa cu masina... in timpul acestor calatorii intre tatal Cristinei si colega ei s-a infiripat o frumoasa poveste de dragoste ... si aceasta i-a daruit un copil..
Mult timp tatal Cristinei a stat in cumpana daca sa plece de la Livia ori nu... in cele din urma insa a plecat...

 Dupa ce am mincat am plecat de la ei inapoi la casa unde aveam sa stau... si anume casa "veche" unde locuise bunica Cristinei... am stat tot restul zilei in curte si am privit imprejurimile... din curte se vedea foarte bine una dintre bisericile din sat..iar peste drum de casa "mea" :)) era un bar si un magazin alimentar.

Luni dimineata m-am trezit ca-mi bate cineva la usa... era Livia si cu 2 persoane...imi adusesera televizor color,  2 fotolii, etc..cam ce mai trebuie printr-o casa... si asa am inceput o noua viatza la citiva km de Timisoara...

 Dimineata cind mergea Livia la serviciu la asociatia agricola imi lasa de multe ori pe geamul bucatariei de mancare, mai ales atunci cind gatea cite ceva mai special...  seara cind venea de pe cimp intotdeauna trecea pe la mine sa vada ce mai fac si cum ma descurc.

  Obisnuia sa-si cumpere cite o sticla de lichior de ciocolata Ateneu si isi turna intr-o canitza..si pina vorbeam una alta termina canitza...apoi pleca acasa...
 Mama Ana, venea mai in fiecare zi de dimineata sa ude rasadurile prin gradina... era tare harnica... parca o vad si acum cum mergea cu o sapaliga mica in mana pe care o folosea si pe post de baston.. si cum se uita cu atentie sa vada daca nu cumva peste noapte mai aparusera alte buruieni care trebuiau taiate...
 Cind pleca imi lasa si ea cite ceva, castraveti... ardei ...etc rar dadeam pe la magazin..pentru piine si pentru lichior... dar eu cumparam lichior de plante medicinale...sau de menta..
 Linga casa unde locuiam eu mai era o casa..si acolo locuia Aneta... doar pe Aneta o aveam vecina..deoarece de cealalta parte era o strada..si casa era pe colt, mai era un vecin..dar avea gradina mare..din curtea mea nu i se vedea casa...asa ca nici macar nu l-am cunoscut..
 Dar pe Aneta.... am cunoscut-o bine...
 Intr-o zi stateam pe sezlong la umbra sub nucul din curte si citeam o carte.... atunci m-am pomenit ca ma saluta cineva...
 mi-am luat ochelarii de soare de la ochi..si am vazut-o pe Aneta pentru prima oara... i-am raspuns..si imediat  am inceput sa povestim... de parca ne-am fi cunoscut de cind lumea.
 Dupa vre-o trei zile deja devenisem amici...  mi-a adus in dar placinte , a pus un butoi linga gard..s-a urcat pe el si a sarit gardul la mine..
era mai simplu asa.. daca venea pe strada o putea vedea cineva...
 Aneta era singura... fiica ei era dusa in vacanta de vara la bunici iar sotul ei era dus la munca in Ungaria...  Aneta stia face niste placinte extraordinare.. erau un fel de gogosi  facute din aluat de piine.. doar ca nu le taia rotunde cu paharul..ci le taia cu cutitul patrate... si le dadea prin zahar pudra si prin nuca... aveau un gust foarte bun... si de atunci nu am mai mincat asa ceva...
 Livia o ura pe Aneta... zicea ca Aneta a fost prima amanta a sotului ei...
 Pe Aneta o ura si mama Ana... din cauza ca Aneta avea 5-6 gaini pitice si toata ziua erau prin gradina lu mama Ana si ai ciuguleau legumele...

 Dar si Aneta le ura pe ele... mai ales pe Livia... si mereu imi povestea cind venea pe la mine... urcinduse pe butoi si sarind gardul, cite prostii facuse Livia, cum insela oamenii cu pamintul, le promitea griu mult si apoi la recolta le dadea putin... povestea cum isi neglija sotul.. pleca dimineata devreme si venea noaptea tirziu... iar sotul ei era mereu singur...

 Cind eram in curte si era mama Ana prin gradina, ori seara cind venea Livia.... Aneta se facea ca nu ma vede... si la fel faceam si eu... dupa ce plecau ele... ma trezeam cu Aneta ca imi bate in geam.. intra in casa si povesteam ceasuri intregi..ori ne uitam la televizor si rontaiam cite ceva....

Pe Cristina o vedeam tare rar.. uneori Simbata venea acasa si trecea si pe la mine... statea putin... si mereu dupa ce pleca ea...ma trezeam ca Livia vine si imi aduce cite ceva... ba radio... ba fier de calcat...etc... avea Cristina un ochi format ceva de speriat :))) cind credea ea ca ar fi bine sa fie ceva in plus intru-n loc..imediat rezolva problema.... intr-o simbata dupa o vizita de-a ei..m-am pomenit ca vin in curte 3 tigani... 2 aveau cite 2 ghivece cu flori in brate.. si unul o coasa...
 Cristina vazuse iarba mare prin curte..si ca nu aveam nici o floare pe  linga casa..si mi-a trimis 4 muscate si un tigan sa coseasca iarba din curte...

 Erau persoane care lucrau pentru mama ei la asociatia agricola... si pe care de multe ori ii foloseau si pentru diverse munci prin gospodarie....
 Asa ca dupa citeva zile am inceput si eu sa-i solicit :)) mi-au facut o rampa pentru intrat in casa... si au indreptat si curtea..sa pot circula mai bine cu caruciorul...
 Intre timp imi trimisese si vecina pensia... dar nu aveam pe ce sa o cheltuiesc... Livia mereu imi cumpara cam ce credea ca am nevoie... eu cumparam doar lichiorul pe care il beiam cu Aneta... si citeodata mai luam bomboane... Bani imi lasa si Livia desi i-am zis ca aveam si eu.. si imi lasa si Cristina cind venea pe la mine...
 Dupa un timp ajunsesem bun prieten cu Livia... imi povestea viata ei si cite patimise cu sotul ei... in curte avea un elesteu... o mica baltuta unde avusese de gind sa creasca pesti de ornament... doar ca era prea mica sa poata sta si iarna in ea pestii si pentru ca inca nu gasise o solutie..balta era goala doar cu plante pe margine si cu pietre... pe una dintre acele pietre avea obiceiul sa stea seara cind venea de la cimp... isi cufunda picioarele in apa, eu ii aduceam lichiorul de ciocolata... si imi povestea ce mai facuse peste zi... pe unde ierbicidase,
cum se certase cu tiganii tractoristi ca-i furasera din ierbicid...etc.. si eu o ascultam si o priveam... era atit de frumoasa..atit de inteligenta si totusi refuza sa-si refaca viata... cauta mereu o cale de asi recistiga sotul inapoi... o asteptase pe o strada laturalnica pe aceea fata cu care era sotul ei... si o batuse... apoi pe cind sa ajunga la judecata i-a dat o gramada de bani sa se impace...

Mergea la sotul ei la serviciu si ii facea scandal... si mereu dupa povestile cu evenimentele din aceea zi... Livia ajungea la subiectul despre fostul ei sot... si .....  o blestema si o afurisea pe prietena lui .

 Intr-o seara eram cu geamul deschis deoarece era ff cald si peste drum la terasa barului era plin de tigani tractoristi si zilieri care lucrau pentru ea...
 Dupa ce a iesit ea din casa de unde locuiam eu si a plecat catre casa ei..i-am auzit cum o batjocoreau si rideau de ea...
  M-a deranjat ca in discutiile lor era vorba si despre mine... ei credeau ca eu sint amantul ei... si rideau de ea ca isi adusese un amant mai tanar..dar pentru ca nu gasise unul sanatos..isi luase unul cu handicap...  m-a intristat tare acest lucru... si cind a venit Aneta..i-am povestit si ei...
 Si ea m-a privit..asa ciudat... atunci mi-am dat seama ca si Aneta credea la fel despre mine si despre Livia..

Intr-o seara a venit Livia si a intrat in casa... sa-si ia alti papuci.. avea la mine papuci de casa, pe cimp mergea cu pantofi de sport... eu eram in curte mesteream ceva.. si cind a iesit.. avea in mana in disc muzical de vinil...
 zimbea.. mi-a zis ca acel disc il avea de la sotul ei cadou... si ca pe el este o melodie care le placea foarte mult..deoarece se numea " Briul Liviei Godobei "... Cristina il ascunsese de ea aici in casa veche ca sa nu-l mai gaseasca si sa-si aminteasca de acele vremuri
... A doua zi cind a venit de pe cimp am vazut-o doar cocotata pe scara tractorului..dar nu s-a oprit la mine ca de obicei... s-a dus la ea acasa si dupa un timp a aparut cu o valiza de lemn...
 nu mai vazusem asa ceva niciodata... era un pick-up vechi si mare cu cutia de lemn... l-a pus in priza..apoi a pus placa de vinil pe el..si am ascultat amindoi "Braul Liviei Godobei cantat de regretatul Efta Botoca"

De atunci mai mereu cind venea seara prima data punea muzica si apoi beiam obisnuitul lichior..ea de ciocolata si eu de menta... eu ascultind-o stind cuminte in sezlong.si privind-o cum isi balaceste picioarele in elesteu... citeodata eram in casa la televizor, si atunci se aseza linga mine si se uita si ea la film pina cind adormea...
se trezea devreme tare dimineata.. munca era istovitoare pentru ea.. toata ziua era de la un capat la altul al cimpului..coordona combinele, tractoarele..etc... daca avea citeva momente de inactivitate...imediat adormea..
  cind se trezea dupa citeva minute isi lua hainele sau ce mai avea si pleca acasa...
Eu ramaneam si ma schimbam de pe partea unde stateam eu pe partea unde statuse ea... miroseau hainele de pe ea a flori de cimp... a buruieni... era ca si cind eu umblam pe acel cimp si vedeam macii leganindu-se in bataia vintului... si tot acest miros incredibil raminea pe perina pe care statea.
  Citeodata minca la mine, vroia cite ceva si nu gasea... ba mai era doar putina margarina  pe fundul cutiei..ba putina brinza topita ori cascaval ori salam..si atunci ma critica rau..ca de ce nu-i zic ca nu mai am bani de mancare..si eu ii spuneam ca mi-a fost lene sa merg sa cumpar..ca bani aveam..dar ea deja plecase... trecea doar strada la magazinul alimentar si cind venea venea incarcata de bunataturi..si ma ameninta ca daca ma mai las cu frigiderul gol si nu-i zic cind vreau ceva..o sa vad eu ce o sa patesc...

     Uneori..mincam cu Aneta, mai ales masa de prinz... atunci nu era nici un "pericol" :)) mama Ana era la umbra de mult acasa la Livia..iar Livia era pe cimp cine stie ce combina ori tractor conducea prin zapuseala amiezii...
    Ma simteam bine..trecusera aproape 3 luni de cind eram acolo si aveam impresia ca totul e doar vis.. scapasem de certurile de acasa. de scandaluri... eram fericit... daaaa daca stau si ma gindesc doar atunci am fost cu adevarat fericit, fericit, fericit in viata... desi nu aveam nici o relatie sexuala nici cu Livia, nici cu Aneta... si  nici nu imi doream... erau cele mai bune prietene ale mele..si eram fericit...

    Intr-o seara a venit Livia si foarte fericita mi-a zis ca sotul ei s-a despartit de prietena lui.
(copilul il recunoscuse si era pe numele lui... dar cu mama copilului nu se casatorise..desi de Livia divortase cu un an in urma.)...
Asa ca ea cum a auzit ca s-au separat cum a mers la el sa discute... discutia mersese bine deoarece Livia chiar era fericita...
 au trecut citeva zile si nu mai venise pe la mine... dar mama Ana mi-a spus ca Livia mersese la Timisoara sa discute ceva cu fostul sot...
 dupa citeva zile a venit... era alta femeie, se schimbase cu totul, era coafata, avea rochie, ea care era mai mereu in blugi s-au in pantaloni trei sferturi, avea unghiile date cu oja..era superba de-a dreptul... a stat tare putin la mine... nu a vrut nici mancare..nu a vrut nici lichior... mi-a zis ca s-a impacat cu sotul..si ca in urma cu o noapte facusera iar dragoste si ca totul a fost superb...
  apoi a plecat...
Seara cind a venit Aneta..i-am zis si ei..dar deja stia... stia tot satul ca Livia e pe cale sa isi recistige sotul dupa un an de incercari nereusite... m-am jucat la carti cu Aneta in noaptea aia pina tirziu, ii placea si ei jocul de carti 66...   am mincat alune si am baut bere...
.... in ziua urmatoare pe la ora 10 a venit Livia la mine... am stiut ca e ceva... la ora aia ea era de mult pe cimp... s-a asezat linga mine pe sezlong..si mi-a spus... ca ii pare tare rau..ca sint un om deosebit...etc...dar ca va trebui sa plec de la ea din casa deoarece fostul ei sot auzise ca intre mine si ea e o relatie... si ca sa-i demonstreze ca nu e asa..trebuia ca eu sa plec...
 Atunci am suferit cred ca mult mai mult decit am suferit cind mi-a plecat sotia... am simtit pur si simplu ca o sa cada cerul pe mine... as fi facut orice si as fi dat orice sa fie doar un cosmar.. sa ma pot trezi si sa realizez ca nu e nimic adevarat din ce imi spusese...
Am intrebat-o cind va trebui sa plec..si mi-a zis ca in ziua urmatoare va veni fiul ei cu mine si ma va duce acasa...
 Am chemat-o pe Aneta la mine sa ma ajute la impachetat, Aneta o injura pe Livia de numa numa in timp ce ma ajuta sa-mi string lucrurile..si injuraturile ei parca ma racoreau... seara Livia nu a mai venit deloc... eu deja imi strinsesem tot ce aveam acolo si imi pusesem in plase.
 Dimineata pe la ora 7 a  venit Aneta la mine..m-au trezit bataile ei in geam... imi facuse atunci dimineata gogosi taiate patrat cu cutitul si pudrate cu zahar si nuca ca sa am pe drumul spre acasa.. m-a imbratisat si am plins amindoi... i-am sarutat mainile si ne-am luat ramas bun unul de la altul...
 Pe la ora 11 a venit baiatul Liviei si am plecat cu masina lui catre casa... pe Livia nu am  mai vazut-o si nici ea nu a vrut sa ma mai vada...

 Pe drum nu cred ca am vorbit cu baiatul ei mai mult de 2-3 vorbe.. am ajuns acasa si am deschis usile...casa mea imi parea straina... inauntru era un aer inchis...mirosea a mucegai si pe la colturi erau pinze de paianjen gigantice... baiatul Liviei mi-a adus plasele cu haine in casa... am iesit la poarta dupa el.. cind m-am intors am gasit pe masa 200 de Marci Germane.. i-am luat si i-am aruncat in soba... imi era tare ciuda pe ei..ii uram pe toti..imi stricasera fericirea... ma distrusesera... am scos din plasa placintele de la Aneta .. le mincam plingind... inca asteptam sa se reintoarca masina dupa mine si sa ma duca inapoi.

 Dupa citeva zile cind mi s-a facut foame am mers la soba si am recuperat banii, iar cu o parte din ei mi-am facut unele reparatii  la acoperis sa pot trece peste iarna care venea....

 Dupa 1-2 luni am mers la oficiul postal din localitatea mea si am sunat-o pe Aneta... sa vad ce mai face.. s-a bucurat mult sa ma auda..si eu sa o aud pe ea... mi-a zis ca Livia era iar singura... sotul iar o parasise si se intorsese la prietena lui, fosta colega a Cristinei, si la copilul lor...

 O uram asa de mult pe Livia pentru ce imi facuse incit m-am bucurat de drama prin care trecea...

 Inainte de Craciun cu citeva zile a venit Cristina la mine cu prietenul ei... a zis ca Livia ma invita daca vreau sa ma duc din nou la ea acasa, mi-a zis ca era totul la fel ca atunci cind plecasem..nu luasera nimic din casa...
 i-am zis ca nu o sa merg iarna niciunde de acasa... atunci mi-a lasat un plic pe masa...

L-am luat si in el erau 500 de marci Germane..i-am dat plicul inapoi Cristinei si am rugat-o sa plece..sa ma lase in pace... a plecat si de atunci nu am mai vorbit niciodata cu nimeni din familia ei...
 Aceea intimplare m-a ajutat sa inteleg ca indiferent cit de bine iti este intru-n loc..daca acel loc nu e al tau cu adevarat si pe acte..il poti pierde intr-o clipita...
 In timp ura mea pentru Livia s-a transformat in recunostiinta... la urma urmei i-a mi-a oferit singurele trei luni fericite din viata mea...

 In ziua aceea  de dinainte de Craciun in care a venit Cristina la mine, la mine in casa era si prietenul si vecinul meu Calin... acum citeva zile a fost la mine in vizita... acum lucreaza,  si ne vedem tare rar...anul trecut ne-am vazut doar de citeva ori... si el m-a intrebat... daca imi mai amintesc de Craciunul in care am refuzat 500 de marci Germane de la "Mos"... desi as fi avut mare nevoie de ei....

 Pina astazi doar el a stiut despre acea perioada din viata mea...

Dupa 3 ani am vizitat-o pe Aneta... mi-a daruit o pereche de gaini pitice de ornament..acum avea tare multe... i-am cunoscut fetita si sotul.

Casa in care am stat eu avea acum alti propietari... o renovasera si era o vila in toata regula.
 Livia daduse faliment cu asociatia, apoi isi facuse o fabrica de paine si daduse faliment si cu aceea.

 Fostul ei sot se casatorise cu prietena lui... si la citeva luni dupa aceea a facut stop cardiac si a murit.

.

11 comentarii:

  1. O poveste incredibila! sunt fara putinta de a mai spune ceva... sunt paf!

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne, ce poveste trista! Chiar ma intrebam unde a fost Cristina cand ai fost trimis din casa in care ea te-a adus. Pana la urma, nu Livia te-a adus acolo, ci Cristina.
    Din pacate, cred ca suntem mai traditionalisti decat italienii, ce zic eu, suntem la fel ca musulmanii. Mi s-a intamplat si mie sa fiu atentionata despre faptul ca-mi petreceam timpul cu prieteni barbati, ca si cum asta inseamna ca suntem amanti. Infiorator! Adica eu nu pot sa am prietene decat femei? Doamne, cat de ingusti putem fi la minte! Dar iata ca Dzeu a dat fiecaruia pe merit pentru felul in care s-au purtat cu tine. Nu cred ca a fost razbunare, ci doar rasplata faptelor.
    Braul acela mi-a mers la suflet; il tot ascult. Sunt pe jumate' banateanca, dar ma simt ca si cum as fi pe de-ntregul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Carmen...povestile de viata a fiecaruia dintre noi sint incredibile pentru ceilalti... totul e ca ele sa se termine bine... acum nici eu nu mai cred ca aceasta poveste s-a terminat prost..ci pur si simplu ca s-a terminat asa cum era normal sa se termine in cele din urma.

    Alina, Cristina locuia in oras, avea o garsoniera si acolo locuia cu prietenul ei, nu prea aveam legaturi , si cum am si spus ne vedeam rar..nu cred ca a aflat de plecarea mea decit dupa ce ea s-a produs...
    Cind a avut probleme financiare grave Livia a fost nevoita sa vinda casa in care stateam eu atunci... asa ca oricum la un moment dat trebuia sa plec :(
    Acel brau al Liviei si mie imi place tare mult... si cind il aud ma trece un fior... la fel ca atunci cind sint pe marginea unui cimp si simt mirosul florilor...si al buruienilor proaspat cosite.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai fi plecat oricum mai demn decat sa fi considerat amantul Liviei si asta conteaza cel mai mult. In orice caz, ai dreptate: casa ta e casa ta si oricat de rau ar fi la un moment sau altul, ce-i al tau nu-ti poate lua nimeni.

    RăspundețiȘtergere
  5. Intr-adevar ......o poveste
    Stii vorba aia: Fie painea cat de rea tot mai bine-n .....casa mea ,in situatia de fata.
    Uite ca acum ai casuta ta destul de aranjata.
    Iti doresc sarbatori fericite si linistite.

    RăspundețiȘtergere
  6. Of, Ninunele! Cum să te conving să scrii o carte? Măcar una... Ai nişte poveşti superbe...

    RăspundețiȘtergere
  7. Victoria, ai dreptate asa e.

    Scortisoara , cu mareeeee drag o sa public..astept doar sa termini tu facultatea si sa iti cedez drepturile asupra a ceea ce scriu ca sa poti publica tot ce vrei tu din ceea ce am scris eu.

    RăspundețiȘtergere
  8. am crezut ca e doar o poveste... acum, ca stiu ca ai trait-o...sunt si mai trista...
    scrie cartea vietii tale Ninu, pui in cuvinte emotie si asta cred ca e cel mai important...
    seara frumoasa cu lumina lina in suflet!

    RăspundețiȘtergere
  9. Parca sunt pagini din Faulkner.Cand te apuci de scris ? Hai, Ninu, ca timpul trece(ha,ha,ha acelasi lucru imi spun si mie in fiecare zi).

    RăspundețiȘtergere
  10. Ninule,ai povesti extraordinare ,de viata,pacat sa se piearda in neant,asternele pe hirtie,dar vreau si eu o carte cu dedicatie,poate o sa amintesti si de mine p[e acolo,am glumit, dar pacat sa nu scri toate aceste intimplari.Dreptul de autor,sa te ajute cit de cit.Eu sunt de parere sa scri si poeziile tale ,intr-un volum,sunt minunate.

    RăspundețiȘtergere
  11. uuuu trist , dar interesant
    ninule femeia e nebuna de legat:))

    RăspundețiȘtergere

Abtine-te de la comentarii jignitoare sau vulgare ca oricum nu le va vedea nimeni, nici chiar eu ca pe alea le citesc cu ochii inchisi. De asemenea, postarea comentariilor sub anonimat vor fi aprobate intr-o anumita limita.