Moartea Ceraselei Zbarnaianu

... Cerasela a crescut mai mult ajutata de ceilalti.... nu si-a cunoscut niciodata parintii, nici bunicii macar..
Azi aici..maine colo, pina s-a facut mare, ii placea tare mult sa se plimbe sa stea la soare, sa priveasca florile...
si cand ceilalti o sicanau si nu-i dadeau pace ea se retragea intru-n colt si statea acolo... nu facea nimic, privea lumea si atit..
 Adora apusurile de soare foarte tare, isi gasea un loc confortabil si astepta cu doua ore inainte ca el sa se produca, adora sa miroase florile, si sa se priveasca in oglinda... se putea privii ore intregi si nu se mai satura, se aranja..putin aici..putin acolo..pina cind totul i se parea ca e ok..

 Intr-o zi a vazut un cavaler care ii dadea tircoale... si  s-a ascuns timida... apoi o prietena mai mare i-a spus ca e frumoasa si ca de aceea o privesc asa cavalerii, sa nu se sperie nu e nimic grav e doar vremea sa-si gaseasca si ea perechea...
 Si Cerasela nu s-a opus naturii...
 Si-a ales prima data un prieten care o vrajise cu cintecul lui... cinta numai pentru ea si ea nu mai putea de dragul lui ...
 Dar apoi a vazut ca se cam uita si dupa altele... asa ca l-a lasat in plata domnului si s-a dus mai departe... incet incet era tot mai dezamagita... se simtea folosita de toti..si apoi abandonata...
 Pina intr-o seara cind tocmai se asezase confortabil in fata unui geam si astepta apusul... atunci a observat ca putin mai incolo de ea mai era cineva....
 Cind i-a privit ochii Cerasela a simtit un fior prin tot corpul... El era incredibil de frumos.... i-a zimbit usor si a miscar din genele ei lungi... si el a inteles mesajul si a venit imediat linga ea...
 Au privit amindoi apusul... apoi au povestit... apoi el s-a dus sa ia ceva de mancare si au mincat impreuna din aceeasi bucatica... si s-au sarutat la lumina lunii si aceea noapte a fost ce-a mai frumoasa din viata Ceraselei

 Au petrecut impreuna multe zile frumoase, si multe nopti... Le placea sa se plimbe, sa exploreze, sa cunoasca lumea si viata li se parea perfecta.
 Mancau impreuna din aceeasi inghetata... si in timp ce o lingeau, nasucurile lor se atingeau..apoi incepeau sa se sarute... si inimile lor tresaltau de bucurie.
 Cerasela era fericita, fericita asa cum nu visase niciodata ca va fi.
 In fiecare seara se asezau confortabil unul langa celalaltul si priveau apusul... apoi el incepea sa ii cinte... si ea se abandona cu totul iubirii si pasiunii lui.
 
 Intr-o zi insa in timp ce mancau fara nici o grija , un panou de plastic a cazut ca un traznet... Cerasela s-a ferit..dar el..... :( El nu a fost atit de norocos.... si a murit strivit de greutatea si forta lui...
 Cerasela traia pur si simplu un soc , nu-i venea sa creada ca el nu mai este, nu putea concepe ca nu va putea traii toata viata linga alesul inimii ei si ca nu va trai inconjurata de copii lor... s-a retras si s-a inchis in sine... nu mai avea treaba de nimic... Nici asfintitul nu mai insemna pentru ea altceva decat durere si lacrimi... Fiecare loc ii amintea de el... si el nu mai era.

Spera ca intr-o zi va gasii pe altcineva si viata ei va capata un nou sens...dar nu a gasit... era pe zi ce trece tot mai deprimata si nefericita, gasea ca viata ei e fara rost... Se plimba besmetica de colo colo cu iubitul ei in gind... Uneori ii striga numele prin somn..si se trezea plingind... uneori minca cite ceva care ii amintea de el... si se lasa la pamant ca moarta.... Bolea dupa el... si simtea ca starea asta de lesin fortat ii face bine.... Apoi a inceput sa nu mai manince... mergea asa fara nici o tinta....doar mergea pina cind cadea jos lesinata...
 Apoi s-a hotarit ca trebuie sa-si incheie socotelile cu viata.
...................................................................................................................................................................

 Asta toamna dupa ce s-a lasat frigul in camera mea ramasesera citeva muste sacaitoare, intrasera de pe timpul cind vremea era calda ... am tot omorit cu pliciul la ele pina cind am observat ca mai ramasese doar una... Asa ca am hotarit ca pe aceea s-o las in viata..sa o tin ca pet peste iarna ca sa am si eu un suflet alaturi, si la primavara s-o eliberez... Musculitei i-am pus numele Cerasela Clementina Zbarnaianu... si convietuiam pasnic impreuna...ai lasam mancare pe masa sa vina sa manince..si aveam grija cind ieseam afara sa nu o scap si sa inghete... dar cred ca suferea foarte tare de singuratate..deoarece astazi s-a sinucis...
 S-a aruncat in farfuria mea de ciorba de cartofi cu aripioare de pui si smantanica si s-a inecat...
Am incercat sa o salvez..dar totul a fost in zadar...:(
 Cerasela Clementina Sbarnaianu a decedat in data de 26 ianuarie la orele 13:20 :(