joi, 10 februarie 2011

Poveste Japoneza

  

   Undeva pe coasta insorita a Japoniei intru-n sat de pescari traia maestrul Ogimura, tatal lui fusese mare maestru fierar si faurise in viata lui multe sabii pentru casa Shogunului.
 Ogimura era doar o palida umbra a tatalui sau, comertul cu sabii nu mai mergea asa ca Ogimura mai  facea doar cutite... si profitand de numele tatalui sau care era un nume celebru si-a facut si o scoala de ucenici.
 Sigur ca inafara de a bea Sake si de a face cutite fara gust si cu design depasit ucenicii lui nu aveau ce invata de la el... dar ei erau mandrii ca se puteau lauda cu faptul ca sint ucenicii maestrului Ogimura.

 Pe cit era de lipsit de talent la produs cutite pe atat era de talentat la filozofie, se certase din cauza asta cu multi meseriasi, brutarului ii spusese ca daca ar fi cu adevarat brutar el ar cultiva si graul, ar face si faina si din faina paine.. asa cum face el cutitele... forjeaza fierul apoi il caleste apoi pune maner cutitului... Si brutarul cind a auzit una ca asta a lasat capul in pamant rusinat si a doua zi si-a dat jos de deasupra usii firma pe care scria brutar si a scris simplu.." Vand paine"
 
   La cateva zile Ogimura s-a intilnit in aceeasi locatie cu Honko tamplarul.. si l-a intrebat de ce isi zice tamplar daca el face o usa din lemn care nu e cultivat de el si apoi ai pune balamale si broasca tot care nu sant facute de el...  Ogimura i-a zis ca adevaratii mesteri procedeaza la fel cum procedeaza el cand face cutitele... forjeaza fierul apoi il caleste apoi pune maner cutitului. Si Honco tamplarul a lasat capul in jos rusinat si dupa ce a mers acasa si-a dat jos de deasupra usii firma pe care scria ca e tamplar si a scris doar ca face unele parti din mobila...

  Ogimura era fericit, era convins ca nici unde pe lumea asta nu exista altcineva care sa faca cutite asa frumoase ca el, era sigur ca va venii o vreme cind in fiecare casa din Japonia va exista un cutit facut de el... de el singurul mare maestru din toata tara care isi facea cutitele integral.

 Nu avea mai mare bucurie decat atunci cind iesea din atelier cu un cutit nou dar care arata identic cu alte zeci care zaceau prin lazile din podul scolii lui de ucenici.... iar ucenicii lui se mirau si se minunau ca si cind ar fi vazut ceva nemaiantalnit.

 Ogimura le facuse din capace de cutii de conserva aurii niste tablite pe care scrisese " Ucenic" si celor care il laudau mai tare le dadea  drept rasplata cate o tablita, elevii lui le purtau aninate de gat cu mare mandrie, zilnic le frecau cu maneca camasilor ca ele sa luceasca... si se laudau cu ele in fata familiei si in fata celorlalti colegi care inca nu primisera...
   Doar ce-i care purtau la gat tablita din capac de conserva aveau marea onoare ca uneori sa primeasca de la Ogimura cite o lama careia trebuiau sa-i puna maner,  trebuiau sa-si de-a toata stradania ca manerul sa fie cat mai rau lucrat si sa nu fie mai frumos decat cele facute de maestru...

 Daca din greseala era mai frumos Ogimura se supara tare..si il dadea pe nemernic ca exemplu in fata celorlalti ucenici, le explica ca este demodat si ca este gresit facut... si atunci toti ceilalti care nu aveau tablita aninata la gat sareau cu vorbe grele pe nesimtitul care indraznise sa supere pe maestru... in speranta ca Maestrul le va remarca daruirea si ca ii va lua nesimtitului tablita de la gat sa le-o dea lor...

  Era interesant sa vezi cum unii complet lipsiti de gust in ceea ce priveste designul unui cutit , si care nu tinusera in viata lor un cutit de calitate in mana criticau pe colegii lor talentati doar pentru ca sa ajunga la tablita aurita facuta din capac de conserva.
 
   Insasi Ogimura isi facuse o asemenea tablita dar mult mai mare pe care scrisese " Mare Maestru", si-o legase la gat cu un lant gros din aur la inceput..apoi l-a vindut pe Sake si tablita ajunsese legata cu o bucata de franghie pe jumate putrezita.... Dar Ogimura era la fel de mandru si zilnic le explica ucenicilor lui care e diferenta dintre un maestru si un ciuruc....

 Ciurucul isi zice brutar dar face painea cu faina de cumparat....
Ciurucul isi zice timplar dar face o usa cu balamale de cumparat....
Ciurucul  isi zice facator de cutite, dar face cutite cu lame facute de altii...
 Si cand zicea ultimul paragraf ucenicii lui toti lasau capul in jos rusinati.

  Doar Ogimura asi umfla pieptul cu mandrie si isi spunea in sinea lui ca este cel mai mare maestru din Japonia la facut cutite.
   Odata la 3-4 luni cind reusea sa vanda cate un cutit, Ogimura isi facea cite o diploma ori cite o medalie din capac de conserva si se autopremia pentru talentul sau.... si ucenicii lui ii priveau cu invidie peretii plini de diplome si de medalii si visau la vremea cind vor avea si ei titlul de maestru si se vor putea autopremia si ei cu puzderie de diplome si medalii facute din capace de conserva.

  Intr-o zi in satul de pescari in care traia marele maestru Ogimura a venit un alt mester cutitar.
 
     Ucenicii au venit la Ogimura si i-au spus despre sosirea in sat al noului  mester ...
 Si Ogimura a inceput sa rada asa de tare incit s-a innecat cu Sake-ul de 16 ani vechime pe care tocmai il beia.

    Le-a explicat ca daca noul venit vroia sa fie recunoscut trebuia intii sa vina la el sa mai invete cum se fac adevaratele cutite... si apoi daca va fi demn va primii tablita aurita facuta din capac de cutie de conserva si odata cu ea titlul de ucenic...

 Dupa cateva zile Ogimura era la micutul birt din port isi beia sake-ul zilnic iar ucenicii il urmareau uimiti cum da pe gat pahar dupa pahar... cind in birt intra si noul venit... se aseza la masa vecina cu masa lui Ogimura si comanda si el un Sake.
  Dupa citeva minute Ogimura se ridica de la masa lui si inconjurat de ucenicii sai se aseza la masa noului venit.

 Il intreba daca e adevarat ce zice lumea ca este mester si face cutite.. si noul venit incuvinta cu o miscare din cap...
 Atunci Ogimura il intreba daca stie ce inseamna sa fi maestru in productia de cutite, si ai explica ca el spre deosebire de ucenicii lui care doar pun manere la cutite el  le forjeaza singur, tot singur le caleste si apoi le pune maner....
 Noul venit se ridica in picioare  si ii spuse lui Ogimura ca adevaratii maestrii isi scot singuri minereul din mina, apoi il pun in furnal si extrag metalul... si apoi il prelucreaza... asa cum face el....
 Atunci ucenicii lui Ogimura facura ochii mari... noul venit era mult peste Ogimura... noul venit era cu adevarat maestru, el nu era doar un ciuruc care face cutite din metal obtinut de altii... el isi producea singur otelul...
 Noul venit se apropie de Ogimura si ii lua de la gat fringhia cu tablitza facuta din capac de conserva pe care scria "Mare maestru" si si-o puse el la gat... Ogimura se ridica nervos...dar vazu ca ucenicii nu ai sar in ajutor nici macar cu o vorba...
Noul venit isi aranja mai bine la gat medalia facuta din tabla aurita de capac de conserva...
 apoi se indrepta spre usa inconjurat de ucenicii lui Ogimura care tocmai il paraseau ca sa urmeze un maestru de la care aveau intradevar ce invata...
 Ogimura se prabusii inapoi pe scaun.... avea ochii plini de lacrimi... crezuse atita timp ca este cel mai mare maestru din toata Japonia si acum tocmai realiza ca se inselase...

    ....Isi amintii de mama lui... ea il intrebase cu multi ani in urma de ce nu mai merge pe la ea ca doar ea il facuse...
si Ogimura i-a explicat ca ea nu are dreptul sa se numeasca facatoare de copii ... atita timp cit avusese nevoie si de un barbat ca sa il faca.... pe el.
    Daca vrei sa te numesti facator s-au producator de ceva trebuie sa-l faci integral asa cum facea el cutitele de la lama pana la maner... i-a spus el.
 Si a privit spre mama lui asa cum privesti spre o vaca care s-a pierdut de cireada si te miri cum de e asa proasta....

 Acum la fel se simtea si el.... marele maestru Ogimura... merse acasa leganandu-se pe drum si calcand nesigur, cind ajunse in casa  isi arunca pe foc toate diplomele si medaliile facute din tabla de capace de conserva.... apoi  deschise lazile pline cu cutite produse de el si ai paru rau ca ele nu vor ajunge in fiecare casa din Japonia si apoi din toata lumea....
     Ramasese singur..nici un ucenic nu mai era langa el, acum aveau alt maestru... Ogimura bau repede citeva pahare de sake apoi se aseza jos pe rogojina de bambus si isi facu  hara-kiri.

  A doua zi brutarul isi puse iar deasupra usei tabla pe care scria " Brutarie"
si tamplarul pe cea pe care scria "Tamplarie" intelesesera ca  doar Dumnezeu poate face un produs cu materiale exclusiv facute de el...oamenii nu pot... unii fac piese si altii din mai multe piese inchegate fac un nou produs dar asta nu inseamna ca unii sunt mai "maestri" si unii doar "ucenici" .

 Aceasta poveste a circulat mult timp printre turistii care vizitau o mica asezare de pescari din Japonia, era spusa de o batranica care sedea linga malul marii si care o povestea zilnic celor care ii vizitau coliba ... dar  nu indraznea sa spuna la nimeni ca ea este mama maestrului Ogimura... ii era rusine... ca adusese pe lume un asa fiu.

 

8 comentarii:

  1. Bravo, bravo, bravo, am citi pe nerasuflate.

    RăspundețiȘtergere
  2. cauta filmul AZUMI sau citeste Shogun:P

    RăspundețiȘtergere
  3. ina, multumesc mult !

    Monica, acu caut niste cascaval, 2-3 cutii de brinza topita si vre-o 4 conserve de peste..si cum dau de ele incep sa caut filmul AZUMI si sa citesc cartea Shogunul. Mersic mult :) !

    RăspundețiȘtergere
  4. fain tare! era cat pe ce sa ma rusinez si eu si sa dau jos firma pe care scrie "mama", pentru ca nu am fost in stare sa o fac singura pe Maria, ca un adevarat maestru ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. :))) eu inca aspir la titlul de ucenic..mi-am luat si o bluza cu maneci lungi sa pot lustrui tablitza din capac de conserva.

    RăspundețiȘtergere
  6. Superba...absolut superba!...poate ma credeti slaba dar m-au dat lacrimile....pe mine m-a atins.

    RăspundețiȘtergere
  7. foarte faina povestea.sa invatam cu totii din ea.ms .toate cele bune .bushie.

    RăspundețiȘtergere
  8. :) Fain Ninule! Esti tare! Frumoasa fabula! :)
    Cu respect, alex

    RăspundețiȘtergere

Abtine-te de la comentarii jignitoare sau vulgare ca oricum nu le va vedea nimeni, nici chiar eu ca pe alea le citesc cu ochii inchisi. De asemenea, postarea comentariilor sub anonimat vor fi aprobate intr-o anumita limita.