sâmbătă, 27 iunie 2009

San - da



Nici nu mai stiu citi ani au trecut de cind am cunoscut-o, Eram tinar si indragostit, eram indragostit de viata, de flori, pina si de vintul ce misca alene frunzele plopilor ce erau atit de inalti încît cu greu le vedeai virful, nimic pe lumea nu ma putea infringe, nimic nu ma putea doborî, deşi mulţi ar putea spuna ca mai înfrint şi mai doborît de cum eram eu atunci nu poate fi nimeni.

Nu cu mult timp inainte ma casatorisem, locuiam cu sotia mea in casa bunicului meu care inainte de a deceda mă infiase din cauza ca nu avea incredere ca tatal meu va avea cum trebuie grija mea,tatal meu era la ce-a de-a saptea lui casnicie şi tocmai imi devenise frate, imediat dupa casatoria mea a venit sa-si ceara partea din casa, si dupa lungi certuri am fost dat afara din locuinta cu politia localitatii, am plecat in pribegie cu sotia mea si cu fetita noastra, si ne-am mutat la Deva, unde ne-am propus sa locuim pina ne vom judeca cu fratele meu ( fostul tata )si o sa-mi recuperez casa inapoi.

Aici am inceput sa scriu pentru diferite ziare impins in primul rind de lipsa de bani, mi-am facut un cerc de prieteni, pina intr-o zi cind sotia mea a plecat cu cel mai bun prieten al meu si m-a parasit, atunci am avut o perioada mai grea si m-am adincit in scris si mai mult, era modul meu de a ma minti ca nu s-a intimplat nimic, ca totul e ok, redactia ziarelor era intru-n bloc care chiar daca avea lift , pina la lift avea o multime de scari si pentru mine era inaccesibil, de aceea dupa ce scriam un articol telefonam la ziar sa trimita pe cineva dupa el, asa am cunoscuto pe Sanda, ea venea dupa articol mai intotdeauna, ea era secretara, de fapt era omul bun la toate, seful ziarului o trimitea dupa cumparaturi, ori sa-i plimbe catelul, si inainte de a trimite materialele la tipografie tot Sanda si cu inca o persoana le corectau gramatical, cu ale mele aveau tare mult de lucru, datorita faptului ca nu facusem scoala, habar nu aveam de gramatica ( cusur păstrat pina astazi )

...dupa o perioada ziarul nu si-a mai permis sa plateasca chiria exorbitant de mare si a inchiriat alt sediu, acela era in incinta unui fost magazin si nu mai avea scari deloc, asa ca am fost anuntat si ma prezentam si eu in fiecare zi la serviciu, dar cum nu prea stiam face mare lucru eram omul de la relatii cu cititorii, toata ziua stateam de vorba cu persoane care il vedeau pe ceausescu, vedeau extraterestri, isi reclamau vecinii ca fac vraji si spiritism, ori ca au relatii cu mafia ca duminica le vin prea multe rude in vizita, am avut si reclamatii a unor persoane contra vecinelor lor care trec dimineata pe hol cu tocuri cui si le tulbura somnul, si cu toti acestia vorbeam eu incit uneori seara eram un pachet de nervi, in redactie mai aveam 5 colegi, Sanda, si Diana erau secretare si corectori etc, fiica patronului care se invirtea pe acolo toata ziua da nu facea nimic, si 2 reporteri de teren amindoi si fotografi, pe aceia nu-i prea vedeai pe la sediu, dar Sanda si Diana erau mereu acolo, povesteam toata ziua si citeodata ieseam la cite o terasa si mincam hotdog ori hamgurger, pizza nu prea era in vremurile alea pe toate drumurile.

Într-o zi Sanda m-a invitat la ea acasa la masa, am mers, era un loc foarte placut, statea la parterul unui bloc cu 4 etaje, am mers toti 3 , eu Sanda si Diana, pe drum mi-a spus ca spera ca o sa-mi placa la ea deoarece e putin mai altfel locuinta ei decit una normala, si eu am crezut ca se refera la curatenie.. cind am ajuns si a deschis usa am ramas blocat, apartamentul ei era de fapt o copie fidela a unei locuinte asiatice, pe jos avea covoare subtiri, in mijloc o masa cu picioarele taiate de maxim 30 cm inaltime de jur imprejurul ei erau pernute de matase colorata, televizorul avea niste picioare micute sa fie la nivelul ochilor, iar pe perete era asezat un imens evantai cu o pereche de cocori desenati pe el, in loc de pat avea o rogojină asezata direct pe parchet peste care era pus o saltea acoperita cu o cuvertura tot cu cocori, pe perete era asezat un fel de dulapior cum nu mai vazusem niciodata, am aflat mai tirziu ca era un altar unde era un Budha cioplit din jad (refuz sa cred ca era din plastic)si un stativ pentru ars betisoare parfumate, la geam pe o masuta mica era un bonsai splendid iar in colturile camerei elefanti superbi cu trompele in sus raspindeau prosperitatea si belsugul iar in spate cărau ghivece grele incarcate de flori minunate,

... eu stateam si priveam nauc minunea ce mi se infatisa in fata ochilor, am observat atunci ca Diana si Sanda se cunosteau destul de bine deoarece amindoua au aparut imbracate in chimonouri, al Dianei roz si al Sandei auriu, si au inceput sa aseze pe masuţa joasa boluri de toate marimile cu bucate exotice si alese, cind am inceput masa am observat ca ele foloseau bete la mincare, dar mi-e imi adusesera furculita, am zis ca vreau si eu bete, Sanda a mers si mi-a adus o pereche de bete, dar nu am reusit sa le tin in mina cum trebuie, de mincat nici nu putea fi vorba, asa ca am mincat cu furculita, in timp ce mincam mi-am dat seama de ce Sanda se semna San - da, era indragostita atit de mult de cultura asiatica incit isi schimbase si numele, prin simpla lui impartire in doua il schimbase intru-n nume asiatic.

La citeva zile dupa asta San da mi-a daruit o pereche de bete pentru mîncat care sa fie numai ale mele, m-a invatat cum trebuie sa le tin si dupa citeva zile am reusit si eu acasa sa maninc cu ele cartofi prajiti, i-am zis si mi-a spus ca Simbata sint invitatul ei la masa, si mi-a spus ca va face un meniu special pentru mine, Simbata mi-am luat betele in buzunarul hainei si am plecat la ea, le-am gasit prin bucatarie, cind au aparut cu mincarea am fost placut surprins, stia ca imi plac mult pastele si brinza si gatise taietei cu tofu prajiti in ulei de bostan, am vazut ca a asezat un bol mic cu mincare si in altarul de pe perete unde ardea usor un betisor ce raspindea un parfum suav de iasomie, am intrebat de ce ?..şi mi-a zis ca era o ofranda pentru cei ce nu mai sint, mult mai tirziu am aflat ca mama ei murise cind ea era mica,tatal ei s-a recasatorit iar noua ei mama o chinuia si o batea mereu, matusa ei a emigrat in Australia si ea ii lasase apartamentul sa aibe si San da un loc doar al ei.

Întilnirile noastre au continuat inca multe luni pina intr-o zi cind am vazut ca fetele nu-si mai vorbeau, am incercat sa o descos pe San-da dar nu am aflat nimic, nu m-a mai chemat la masa , apoi intr-o zi am fost placut surprins cind mi-a spus ca ma asteapta pe la ea, imi era dor de mincarea ei, imi era dor sa o mai vad in chimonoul ei auriu care scotea un foşnet la fiecare pas fosnet pe care il voi pastra pentru totdeauna in mintea mea, la masa m-a intrebat daca Diana mai vorbea cite ceva despre ea din cind in cind, i-am zis ca nu..apoi a inceput sa plinga...si eu nu am stiut ce sa-i zic, desi eram prieteni..da parca inghetasem...apoi saptamina cealalta a facut seful scandal ca ele tot nu vorbeau una cu alta si San-da a zis ca pleca ca ea cu Diana nu mai lucreaza...

Duminica a venit la mine la bloc Diana, plingea venise sa-mi spuna ca pe San-da a gasit-o vecina ei moarta in casa, vestea a cazut ca un fulger, nu credeam, era prea nedrept ca San-da sa fi murit...dar asta era adevarul... bause nu stiu ce pastile, si Diana zicea mereu aceleasi vorbe pe care cu greu le intelegeam....
M-a vrut doar pentru ea..si eu nu am putut.... a murit din cauza mea...

Atunci am inteles... Credeam ca in viata reala nu se poate sa existe dragoste, pasiune, intre doua femei, si ca acest lucru e posibil doar in filme... dar uite ca era posibil, Diana ii spusese ca a intilnit pe cineva si ca vrea sa se casatoreasca, iar acest lucru a fost prea mult pentru San-da, nu si-a mai gasit rostul pe lume fara iubita ei si a ales sa nu mai mearga mai departe.
Nu am putut merge la inmormintare, in ziua cind au ingropat-o am stat toata ziua in parc si am privit betele de la ea amintindu-mi toate clipele fericite impreuna

In celalta dimineata cind am mers la serviciu Diana citea intr-o carte si lacrimi mari i se rostogoleau din ochi, mi-a aratat o carte si mi-a spus ca aceea carte era ultimul cadou pe care il primise de la San-da, pe prima pagina avea o dedicatie :
Dragostea dintre doua femei
poate fi asemuita doar cu
un cocor ce mingiie luna cu
aripa sa ! Pentru tine ..viaţa mea.
...Şi nu se jucase doar cu cuvintele...Diana chiar asta fusese pentru ea.

Mie mi-au ramas amintirile frumoase cu ele amindoua impreuna, fericite, fericite, şi rîsul lor mi-a ramas, risul lor cristalin cind se alergau una pe cealalta prin casa in foşnetul chimonourilor de matase, mi-a ramas in minte uriasul evantai cu cocori care umpleau camera de bucurie si fericire,mi-a ramas reteta San-da-ei cu tăietei cu tofu prajiti usor in ulei de bostan, si obiceiul de a minca cu beţele, chiar si la spital mincam cu betele si eram atractia tuturor ,incet incet beţele primite de la San-da s-au tocit si apoi unul s-a rupt, nu am mai gasit altele, dar mi-am facut eu alta pereche, pe care le-am folosit pina zilele acestea cind am primit bete noi de la o buna prietena din Korea, si mi-am amintit din nou povestea San-da-ei

.... intre timp am cistigat si procesul cu fratele meu si mi-am recuperat casa,apoi am venit de la Deva inapoi aici in fundul lumi unde nimeni nu mai are nici o speranta, o lume unde timpul sta in loc , si daca nu ar fi moartea sa ne imputineze am putea spune ca traim aceeasi zi la infinit... Intre timp Diana s-a casatorit are un baiat si o fetita, nu stiu daca a uitat zilele petrecute alaturi de San-da, eu in mod sigur nu le voi uita...citeodata cind imi gatesc tăiţei cu tofu si ulei de bostan aud fosnetul chimonoului ei auriu cum se strecoara prin spatele meu sa guste si ea putin...apoi pleaca insotita de cocorii pe care îi iubea atît de mult.




5 comentarii:

  1. Foarte frumoasa poveste.E traita de tine sau de altcineva?

    RăspundețiȘtergere
  2. de mine dyanna, garantat, si totusi daca stau sa ma gindesc bine...eu in poveste nu am avut mai mare insemnatate decit o virgula, pe cind San-da a avut pentru sufletul meu o insemnatate foarte mare, poate prea mare...dar chiar a meritat, a fost o fiinta deosebita.

    RăspundețiȘtergere
  3. Tulburatoare si amintirea asta, ca toate cele pe care le scrii tu.
    ţi-am trimis si email, daca iti place poti posta in acest text si filmuletul.
    numai bine iti doresc.
    Silvia
    Canada

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna Ninu! In primul rand vreau sa iti multumesc pentru ca m-ai adaugat in blogroll, in al doilea rand ti-am citit articolele, bucatile din viata si imi plac pentru stilul direct si abordarea sincera, desi aproape toate au avut un "ceva" care m-a intristat. In al treilea rand, nu am nici un pestisor, dar dupa ce termin sesiunea iti fac unul cadou pentru ca ai fost dragut si m-ai trecut nemeritat la "bloguri de nota 10".Numai sa imi lasi un comentariu sau un mail si sa imi spui cam cum ai vrea sa fie. O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cam morbidă povestioara, eu cred că nimeni nu are dreptul să-şi ia viaţa nici măcar pentru lucruri cu adevărat grave cum e iubirea. Nu e o dovadă de iubire faptul că alegi să faci pe celalalt/ cealaltă să sufere prin pierderea ta.
    Altfel mă bucur pentru tine Ninule că ai petrecut momente frumoase în compania lor şi-mi place şi modul sensibil în care ai prezentat cum te-au afectat evenimentele respective. Încă o dată, felicitări pentru blog şi pentru evoluţia ta la scris. Baftă în continure! :)

    RăspundețiȘtergere

Abtine-te de la comentarii jignitoare sau vulgare ca oricum nu le va vedea nimeni, nici chiar eu ca pe alea le citesc cu ochii inchisi. De asemenea, postarea comentariilor sub anonimat vor fi aprobate intr-o anumita limita.