marți, 16 iunie 2009

Totul e deşărtăciune.

S-a intimplat totul tare de mult, eu nu aveam mai mult de 11 - 12 ani, ea era cu un an mai mare...eu eram vecinul ei bolnav, un ciudat care statea toata ziua lîngă geam si privea pe strada, ea era mereu singura, se plimba de colo colo cu cheia la gît si astepta pe parintii ei sa vina de la serviciu, intr-o zi m-a intrebat cit e ceasul, apoi am intrebat-o eu ceva...si am inceput sa povestim, intr-o zi mi-a adus lectiile de la scoala , si a intrat in casa am povestit, si ne-am jucat carti, cind am iesit toti copii au tabărît pe ea sa afle despre mine, apoi odata de Rusalii Bunicul meu avind o zi libera in care nu a mers la lucrul cimpului m-a scos in fata portii pe o banca, au mai venit si altii copii si ne-am jucat, bunicul meu a plecat pe la rude si eu am ramas acolo in strada pe banca, apoi a venit ploaia si toti copii au fugit pe la casele lor, a fugit si ea si eu am ramas acolo in ploaie, nu aveam cum sa ma misc de pe banca, si cind ploua mai tare a aparut ea, a venit fuga si s-a asezat linga mine, si peste noi era prapad, tuna si fulgera,iar parinţii nostri atit erau de saraci ca nu aveam acasa nici unul nici macar o umbrela, i-am zis ca dece nu a ramas acasa si ea mi-a zis ca nu a vrut sa ma lase singur, şi ploaia venea tot mai tare si mai tare, si noi eram acolo sub cerul liber, apoi dupa un tunet mare s-a lipit de mine si mi-a luat mina in mina ei...cind s-a oprit ploaia a aparut si Bunicul, noi eram ciuciulete, ea si-a stors cu mina parul lung si des care i ajungea pina la mijloc, apoi a plecat acasa se se schimbe, de atunci ne vedeam zilnic, bunicul o lasa sa-mi dea de mincare, si seara ne aducea la amindoi bomboane Cip,cind aveam ulei imi facea cartofi pai, cind se coceau capsunile ori zmeura imi facea spuma de capsuni ori zmeura cu oua pe care le fura de la bunici ei, ea nu avea televizor si Duminica venea la mine si impreuna ne uitam la Lumea copiilor si la Linia maritima Onedin , iar in restul timpului ne jucam carti ori ascultam muzica la casetofon, apoi mie mi-a fost tot mai rau, si ea a plecat la scoala la Oras, ne vedeam tot mai rar, si mai rar, dupa un timp am auzit ca are prieten si ca s-a mutat la el, apoi eu m-am casatorit apoi mi-am pierdut locuinta, si fiecare ne-am trait propria lui viata departe de celalalt...

Astazi am întîlnit-o... era cu fiica ei, cind am vazut-o s-a petrecut ceva cu mine ce probabil nu voi putea descrie niciodata, venise sa-i arate fiicei ei locurile unde a copilarit, din familia ei nu mai e nimeni aici, doar locurile mai sint, multe dintre ele neschimbate, m-a privit si m-a intrebat daca o mai cunosc, am miscat doar din cap, nu mai aveam cuvinte, iar fiica ei era exact cum era si ea la aceeasi virsta, nu ne-am fost vazut de 15 ani, si aveam impresia ca fiica ei era de fapt ea...si venise sa stea cu mine pe banca ori sa-mi faca cartofi pai, i-am luat mîna şi i-am sarutat-o, iar ea mi-a atins usor faţa, si m-a intrebat daca imi mai amintesc de ziua aceea cind ne-a prins ploaia pe banca,... i-am zis ca nu o s-o uit niciodata, iar ea mi-a zis ca nici ea nu a uitat-o...apoi m-a intrebat daca sint bine..sanatos..fericit..dar nu am putut scoate nici un sunet...desi am incercat... ne-am luat ramas bun si ele au plecat, se grabeau, mai jos la rascrucea de drumuri le astepta soţul ei cu maşina, am ramas privind in urma lor in timp ce din ochi imi picurau fara sa vreau lacrimi...deodata mi-am amintit ca ea imi fusese ce-a mai buna prietena ce o avusesem in viata mea, si ca o pierdusem inca odata, parca ieri sa petrecut totul, parca doar ieri vorbisem despre sute de nimicuri, si astazi trebuia sa o astept sa vina de la scoala sa-mi aduca si mie lectia si sa ne uitam la desene la televizor, si totusi au trecut 15 ani, doar o singura privire a ochilor ei m-au facut sa-mi retraiesc toata copilaria, si ea a fost singurul lucru bun din toata copilaria mea... Vom continua sa traim fiecare viata lui...departe unul de celalalt. si poate cine stie cîndva ne vom revedea...ori poate nu...Ea nu a trait degeaba are o fiica care ii seamana leit, si sper sa-i semene si sufleteste... eu nici nu stiu daca am trait cu adevarat, ori poate am fost doar o inchipuire in sufletul curat al unei fetite inocente cu pletele in vint si cheia legata la git pe un siret negru.



Lucia Si Catalin Crisan - Te Iubesc
Asculta mai multe audio Muzica

8 comentarii:

  1. Vor exista mereu oamenic are te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara.
    Faina poveste...

    RăspundețiȘtergere
  2. de ce oare trebuie sa traim din amintiri ? de ce oare ramanem cu un gol in suflet ? de ce nu putem sa trecem peste aceste momente ? As vrea sa si raspund de fapt : copilaria, amintirile, dece nu si speranta, sunt ultimele lucruri de care nimeni nu te poate despartii...si de ce ne-am despartii de ele ? prin ele.. traim, simtim ca ne bate inima ori de cate ori simtim mirosul campului , florilor,etc...si de ce sa nu recunoastem : poate ne-ar fi dor si de fiorul primei intalniri, primei iubiri....crezi ca daca ai avrea cu adevarat , nu s-ar putea intoarce ? BA DA !!! SUNT SIGURA CA DA !!!

    RăspundețiȘtergere
  3. tu,cel de acum esti tot ceea ce ai intalnit,te-ai bucurat,ai suferit...asa ca nu fi trist de ce s-a intamplat,acum,reprezinta o parte din tine...
    Vrei sa facem schimb de link-uri?intra pe blogul meu si daca vrei,lasa-mi un comment...sanatate...

    RăspundețiȘtergere
  4. ''crezi ca daca ai avrea cu adevarat , nu s-ar putea intoarce ? BA DA !!! SUNT SIGURA CA DA !!!''

    Nu pot fi de acord cu asta. Timpul trece si realitatea zilei de azi nu mai e aceeasi cu realitatea zilei de ieri.Asta nu inseamna ca ce a fost frumos candva, isi pierde frumusetea si importanta, dar nu putem neglija faptul ca intre timp, au avut loc alte evenimente, am cunocut alti oameni, ne-am schimbat noi insine.
    Si daca ne-am intoarce, dupa convingerea celei sau celui care a scris acel comentariu, nu cred ca lucrurile ar mai avea acelasi farmec ca in trecut.

    ''amintirile te incalzesc pe dinauntru,dar in acelasi timp,te si sfasie..''
    (Haruki Murakami- ''Kafka pe maul marii'')

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai dreptate Iulia, ce e trecut...trecut va ramine, si poate ca e mai bine asa... dar ce ti-e si cu viata asta...of Doamne, încă ţin minte primul sarut de parcă ar fi fost ieri, dar nu tin minte ziua de nastere al prietenei mele actuale...poate sint eu condamnat sa traiesc doar din amintiri...ori poate nu sint normal, am scris mai jos o postare ION SPANIOLUL, cind imi amintesc de povestea lui 2 zile sint distrus, si nici macar nu am fost buni prieteni, dar sint unele lucruri pe care nu le pot uita desi Dumnezeu mi-e martor, ca tare as vrea sa le uit :(

    RăspundețiȘtergere
  6. Melodia, e melodia mea preferata,şi ma bucur tare mult că-ţi place si tie, eu probabil o voi asculta toata viata cu drag,la fel cum o sa ma uit toata viata la filmul Somewhere In Time fără să mă satur vreodata.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu te intrista prietene ! nu ne invata toti ca viata e o lupta ? trebuie sa ne zbatem sa ne iasa sange pe nas . ramanem doar cu nostalgii. si apoi ne poate garanta cineva ca varianta dorita de noi ar fi fost cea mai buna ??? doamne cate semne de intrebare am si eu....tina mlano

    RăspundețiȘtergere

Abtine-te de la comentarii jignitoare sau vulgare ca oricum nu le va vedea nimeni, nici chiar eu ca pe alea le citesc cu ochii inchisi. De asemenea, postarea comentariilor sub anonimat vor fi aprobate intr-o anumita limita.