Ofelia Rauh - Fiica muntilor

"Delirul " - Ofelia Rauh

Asculta mai multe audio diverse

           Ori ce ai scrie despre Ofelia Rauh ar fi prea putin, poti spune doar ca ea a fost printre cei tot mai rari acum care iubesc natura si muntele din toata inima. Pe Ofelia nu am cunoscut-o decat indirect prin amicul  meu Cosmin din  Vinerea Sibiului.
 El mi-a trimis prima melodie cantata de ea... pe care am ascultat-o.
 El a avut bucuria sa o si cunoasca si sa o asculte... intr-o noapte in fatza unei cabane din munti... aseara am vorbit cu el..vorbim rar.. mi-a povestit unde a mai fost..ce a mai facut... apoi am scris articolul de aseara... astazi mi-a trimis un E-mail cu inca 2 piese cintate de Ofelia descoperite prin inregistrarile vechi a celor care au intilnit-o pe cararile muntelui.. poate inca mai sant..poate multi care le au nu stiu ce important este sa le publice... ca lumea sa le cunoasca si sa le asculte.
 Ofelia iubea mult muntele, ea nu era din grupa celor care care merg la munte doar ca sa taie lemne si sa faca foc ori sa infiga cutitul in copaci si sa-si faca poze linga el.. Ofelia respecta muntele, stia fiecare poteca, fiecare copac.. isi lua chitara in spate si pleca asa de una singura prin munti... toti cei pe care ii intilnea ii deveneau prieteni, toti cabanierii o cunosteau.. si stiau ca atunci cand apare ea nimeni nu va mai dormii pana spre dimineata.
 Acolo afara in fata cabanei Ofelia cinta toata noaptea cintece de munte... avea o voce incredibila... si lumea o asculta cu drag.
 Spunea Cosmin ca ascultand-o pe Ofelia cantand pierdeai notiunea timpului.. cu ea si cintecele ei radeai..si plangeai... era incredibil ce fortza emana din sufletul ei..
 Ofelia si-a facut si un club , special facut pentru copii din Brasov ca sa-i invete sa iubeasca si sa pretuiasca natura, nu castiga nimic material.. dar isi hranea sufletul cu bucuria de a impartasii si celorlalti minunea fara de asemanare a muntilor.
      Apoi pentru ca era o mare iubitoare a artelor martiale si-a facut si un club de carate.
 Spera sa poata strange niste bani ca sa-si poata scoate un album cu cantecele cintate de ea...
 Si-a dorit foarte mult un copil, iubea copii la nebunie, povestile spuse  de Cosmin despre ea sint emotionante... erau tineri care o urmau peste tot doar ca sa-i asculte melodiile, doar ca sa auda povestile ei din calatoriile pe munti, Alpii Bavariei ii placusera tare mult si ii placea sa vorbeasca despre ei.
Intr-o zi cand nimeni nu mai spera Dumnezeu s-a indurat de ea si i-a dat o fetitza ...dar i-a luat marea dragoste in schimb ... asa ca a compus mai multe cantece pentru dragostea ei pierduta si isi stampara dorul cintind prin muntii prin care isi petrecea toate zilele libere... Se mangaia cu gandul ca are un copil si ca are pentru ce sa traiasca...

Ofelia Rauh - Amintirea ta
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

     In luna August a anului 2007 Ofelia Rauh era la Amara, a plonjat in apa si si-a rupt coloana vertebrala... a stat 2 zile in coma si pe data de 5 August 2007 a murit.... Nu a reusit sa-si implineasca visul de a scoate un album cu melodiile cantate de ea... si nici visul de asi vedea fetitza crescuta mare.
 Noua care nu am cunoscut-o ne-au ramas doar melodiile ei asa neprelucrate cum le cinta ea prin munti in fatza cabanelor, melodii inregistrate de prietenii ei nenumarati cu ce au avut, uneori doar un telefon mobil, melodii care atingeau sufletele tuturor..deoarece erau cintate din suflet, din sufletul mare al Ofeliei... Celor care au cunoscut-o le-au ramas si amintirea chipului ei bland si al sufletului ei de aur, suflet care acum probabil strabate muntii raiului..Cum frumos zicea un prieten al Ofeliei.






Ofelia Rauh - Din glasuri de tacere

Asculta mai multe audio diverse


Ofelia Rauh - Primele iubiri

Asculta mai multe audio diverse

Comentarii

  1. O viata traita cu pasiune, sub semnul muzicii si a frumusetii piscurilor de munte. M-a emotionat profund si muzica si destinul si pasiunea ei. Datorita voua, oamenii ajung sa o cunoasca si dupa disparitie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da Alina, ai dreptate, a avut parte de multa bucurie si a trait viata frumos in mijlocul naturii cu oameni care o iubeau si e pretuiau, pacat ca destinul ei a fost asa crud, pacat ca s-a sfarsit asa ca o frunza care cade toamna.
    Pacat ca nimeni nu promovat-o in timpul vietii, chiar era talentata ... daca se nastea in alta tara cineva cu talentul ei ajungea departe.. Dar ea era fericita ca putea cinta pentru caprele negre si pentru marmote.. atunci se simtea fericita si libera..doar ea si muntele.

    RăspundețiȘtergere
  3. Magic si sublim - "Am sa plang iubite" - sunt putine cantece, ca si acesta, care sfarmă portile uitării spre un fost vis ... trist. Este neverosimil cum despre astfel de oameni aflam doar cand nu mai sunt.

    RăspundețiȘtergere
  4. Femeile nesiliconate si fara botox nu intereseaza pe "promotorii" muzicali.
    Asta e Romania .
    Aici talentul muzical chiar nu conteaza, de fapt nici un fel de talent nu conteaza, :( conteaza banii si Mafia.

    RăspundețiȘtergere
  5. .....oamesnii buni si lui Dumnezeu ii plac!Emotionant!Se pare ca a fost un om ce avea multe de spus in viata asta.Pacat ca oamenii buni sant "luati" asa repede!
    Todeauna apreciem un lucru,la daevarata lui valoare,dupa ce nu-l mai avem.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  6. Salut,

    Sunt sora Ofeliei, Oko, si m-a impresionat mult ce-ai scris despre ea. Nu m-am gandit ca cineva ar mai putea scrie despre ea la atat de mult timp dupa ce a plecat. Ma bucur tare mult. M-am apucat un pic mai serios de chitara numai sa-i duc cantecele mai departe. Rar se vor gasi versuri mai profunde si la esenta ca in cantecele ei...Recent cineva a postat pe facebook doua inregistrari din '95 de la Gentiana Bistrita. Daca vrei sa le vezi cauta Oko San - sunt acolo link urile. Sper sa mai apara si altele. Ne vedem pe carari de munte...

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna Oko, ma bucur mult ca ai lasat mesaj, numai bine iti doresc si multa sanatate !

    RăspundețiȘtergere
  8. Cand citeam povestea Ofeliei , ascultand ''Amintirea ta '' nu banuiam finalul tragic de care a avut parte si datorita caruia cararile de munte nu mai rasuna de muzica ei tanguitoare ci de regretele celor care au cunoscut-o si au ascultat-o . Acum ca am aflat , as fi preferat sa-i ascult muzica si sa nu fi citit vreodata povestea {iarta-ma povestitorule ! } .

    RăspundețiȘtergere
  9. Ne-am cunoscut-o prin 1987.
    Am mers prin munti, prin pesteri, seri la foc...
    A trait cat multi altii la un loc in timpul avut.
    Prea scurt pentru ce mai avea de dat.
    A oferit mult, multor oameni pe lumea asta.
    Cine a cunoscut-o, n-o uita pana se vor intalni.
    Oko, nu te gandi ca daca aplecat de mult nu ne gandim la ea ...
    A schimbat multe destine in viata ei.
    Cati pe lumea asta pot face asa ceva, ca ea ?
    Mi-e asa dor de ea...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Abtine-te de la comentarii jignitoare sau vulgare ca oricum nu le va vedea nimeni, nici chiar eu ca pe alea le citesc cu ochii inchisi. De asemenea, postarea comentariilor sub anonimat vor fi aprobate intr-o anumita limita.

Postări populare de pe acest blog

Moartea unui joc frumos

Casio G-Shock, un ceas fara concurenta

Blogul lu' Ninu si Lumea femeilor