Ninulescu

Cutitul Opinel a fost inventat de Joseph Opinel in anul 1895, piata mondiala cerea un asemenea cutit, adica un cutit care sa fie robust, rezistent, de calitate si totusi cu costuri minime de productie, asa a luat fiinta Cutitul Opinel, un cutit care la prima vedere poate ridica semne de intrebare privind robustetea... datorita faptului ca are doar lama de metal prinsa cu un nit pe un miner din lemn de fag (beechwood) dar cine are un asemenea exemplar vede in timp ca Opinelul este un supercutit, dupa inventarea lui el s-a vindut rapid in milioane de bucati, marinarii il cumparau in zeci de exemplare ca sa-l duca cu ei si sa-l foloseasca ca moneda de schimb, exploratorii, si cei ce plecau in lungi Safari-uri pe continentul negru carau cu ei lazi pline cu Opinele pe care sa le comercializeze in schimbul blanurilor si fildesului, in toata lumea. avea totusi un neajuns, unii vroiau un cutit mai mic..altii unul mai mare...dupa o cercetare atenta a pietii Joseph Opinel a facut cutitul Opinel...

Hrenita sau Cresonul cum e mai corect sa-l numim face parte dintre plantele aromate, e foarte gustos in salate dar si adaugat in aluatul de paine. Acum citiva ani am mers cu prietena mea de atunci pina in Piata orasului Deva... si am ajuns in zona in care mai multe Brutarii din vecinatatea orasului isi aveau standurile de vinzare a painii, aici printre standuri am vazut o femeie care mi-a atras privirea, era imbracata intr-o rochie verde de in topit, avea parul lung prins in coada, dar legat din crestetul capului, acest tip de legatura o ajuta sa-si tina parul departe de git si sa-i ofere mai multa racoare, dar totodata o facea si tare atragatoare, ce mi-a placut la ea era ca nu avea papuci in picioare... si nici o bijuterie inafara de o pereche de cercei bilute din aur... erau acolo vinzatoare, unele dintre ele adevarate magazine de bijuterii ambulante, la gitul lor atirnau grotesc si infiorator 3-4 lanturi grele de aur cu isusi pironiti pe cruci lucrate mestesugit... degetele lor e...

Departe se auzea un urlet..si pentru o clipa am crezut ca am adormit si m-am visat in Africa... apoi am observat petalele de trandafiri ce ningeau usor din parul tau si am stiut ca e aievea... Ma deranja nisipul ce ti se scurgea din ochii mari albastrii, imi intra in urechi, in gura... incercam sa-ti spun Te iubesc... dar nu ajungeam cu fraza la jumate ca mi se umplea gura de nisip si trebuia sa tac... nu-l scuipam... era prea valoros..era nisip din ochii tai asa ca il inghiteam cu inghitituri mici si dese..sa nu ma inec... Mi-am asezat capul pe pulpa ta... mirosea a zambile si a floare de tei... si atunci realizam unde ai fost azi noapte cind te cautasem prin toate ungherele sufletului cuprins de ingrijorare... Ai fost iar sa colinzi padurile..sa sari din copac in copac ca o veverita ce cauta alune... rautate-o ce ma chinuiesti... Avea gust bun pulpa ta..ti-o atingeam cu virful limbii.. desi as fi vrut sa musc cu pofta... desi as fi vrut sa te devorez cum devoreaza termitele un...

  Afara era o caldura inabusitoare, doua mitze dormeau la umbra unui brusture gigantic ce crescuse chiar linga coltul casei lu Costica.. nevasta-sa Maria statea pe pragul casei si curata de codite un lighean plin cu fasole verde... Costica era in curte, in urma cu o saptamina a cules dudele cele mari si negre din dudul din curte..si astazi a vazut ca borhotul e tocmai bun de pus in alambic pentru a da licoarea mult dorita de Costica... Tocmai asezase comanacul la alambic si acum il dadea de jur imprejur cu aluat facut din faina de griu cu apa ca sa nu se piarda nimic din aburul datator de tarie... iar Pavel,copilul lui cel mare rupea niste surcele ca sa aibe cu ce alimenta focul.. cind usa de la curte se deschise.. (de fapt nu era chiar o usa..erau doar trei scinduri prinse intre ele cu un capat de latz din lemn de brad.. nu avea nici incuietoare..dar noaptea o propteau cu o piatra sa se stie in siguranta) in curte intra Vasile a lu Neculai chioru'... saluta prima data pe Maria...

Sandu era un tinar de treaba..tatal lui de mic l-a purtat prin paduri si l-a invatat cum trebuie sa te descurci in salbaticie... Odata la o nunta fiind mort de beat nenea Mihai, ( tatal lui Sandu) a murit inecat cu un os de miel... Osul i s-a oprit in git si pina cind sa-si de-a seama tovarasii lui ( care erau mai beti decit el ) ce are de da din miini si se zvircoleste ca pestele pe uscat..ne-a Mihai s-a dus... saracu' Dupa ce el nu a mai fost Sandu a continuat sa mearga ce-l putin odata pe luna la marginea orasului la padure... in Bushcraft , isi lua supe la cub..ceaunul de aluminiu, cutitul  Norvegian, toporul, amnarul Finlandez..si pleca in salbaticie... isi aducea mereu de aminte de cuvintele tatalui sau care ii zicea...  - Copile... invata..invata ca niciodata nu stii cum va trebui sa supravietuiesti prin padure..si atunci o sa ai nevoie sa stii cum sa te descurci... Apoi ii povestea de strabunicul lui care fusese Partizan Legionar si care a stat ascuns prin paduri 6...

Ieri a fost frumos si am facut poze la reparatiile casei, am luat si cofragul de la turnarea betonului la terasa de la intrare...  La iesirea din casa aveam o rampa de ciment turnata peste vechile scari, din nefericire iarna nu are cine sa curete zapada din curte si eu nu mai puteam coborii din casa din cauza zapezii mari si din cauza ca in urma topirii zapezii chiar in fata rampei mele era mereu gheata si alunecus.. asa ca uneori treceau 3-4 luni pina cind se topea zapada si gheata din curte ca sa pot iesii si eu afara...  Am avut in plan inca de anul trecut sa imi fac o alta iesire catre poarta care sa fie mai sus..ca o terasa pe linga casa, si in acest fel iarna sa nu mai fiu prizonier in propria mea casa, dar nu am reusit niciodata sa string destui bani pentru asta :(... anul acesta cind mi-a crapat coltul la casa si a trebuit sa scot din ea stilpul portii mi-a mai ramas o mica suma de bani si am incercat sa vad ce pot face.... asa a fost inainte... cind iarna nu mai pu...

Astazi a fost prima mea zi de serviciu ca distribuitor Life Care ..toata noptea am avut emotii... apoi de dimineata m-am trezit si am plecat pe strada.. am hotarit sa merg la toate persoanele de pe strada mea si sa le prezint catalogul iar odata cu el beneficiile miraculoase ale produselor Bio... la prima casa la care am fost poarta era incuiata... la urmatoarea mi s-a spus doar de Boc si de ultimele masuri care sint cele mai bune pentru a salva Romania..statusem 30 de minute si eu nu am apucat sa deschid gura... la urmatoarea casa iar nu era nimeni ca plecasera la servici mai de dimineata.. am gasit in cele din urma si pe cineva interesat.. a citit despre multe creme mai ales despre cele atireumatism..si s-a hotarit ca de Craciun ori in cel mai rau caz de Paste anul viitor sa comande si ea varianta la cutie mica.... Am iesit si de acolo trist ca un catel abandonat linga un tomberon plin cu resturi de salata si varza imputita, si am plecat mai departe, ploaia sculptase pe strada me...