Supersonic, sau cum poţi învăţa ce-i viaţa.



..Se intimpla intr-o iarna acum citiva ani buni..tocmai ma trezise-m dimineata si incercam sa-mi aprind focul in camera, afara era ger iar zapada era asternuta peste tot ca o imensa patura de vata de zahar, geamurile inghetate pina sus nu lasau sa se vada pe ele nimica nimicutza...cind deodata usa de la camera se deschise si un vecin imi intra in casa...avea in mina un porumbel..era un porumbel calator de culoare albastru ciocanit inelat pt concurs...mi-a spus ca era pe cimp cind un uliu l-a scapat din gheare si dupa ce a cazut jos n-a mai putut zbura...l-a vazut ca e ranit si l-a luat cu el...asa ajunsese cu el la mine, m-a intrebat daca nu-l vreau eu..ori sa incerc sa-l vindec ori sa-l tai si sa-l gatesc.....am luat porumbelul...era ranit la spate si avea o aripa sfisiata..
Si cum toata viata de mic avusesem porumbei la bunicul meu si vazusem cum ai ingrijeste el si ai vindeca, i-am legat aripioara cu niste fisii de batista apoi l-am pus intr-o lada de plastic pt transport piine...il hraneam cu porumb si floarea soarelui si povesteam toata ziua cu el iar el ma privea si gingurea usor, intr-o zi in timp ce-i dadeam mincare l-am scapat din ladita si a zburat sus pe draperie, de acolo in ruptul capului nu a mai vrut sa mai coboare asa ca am chemat pe cineva si la prins..cind i-am desfacut legaturile de la aripa doar o dungulita rosie mai amintea de fosta lovitura..am deschis usa la casa si l-am eliberat...apoi m-am tot gindit daca am facut bine..oare era destul de intremat?...oare va supravietui iernii ?...am odormit trist..gindindu-ma la el...Dimineata cind m-am trezit el cinta fericit pe marginea geamului...am sarit repede si am deschis fereastra..a zburat...i-am pus afara citeva boabe..le-a ciugulit si a zburat pe casa... citeva zile nu l-am putut prinde..ningea pe el..si cind simtea multa zapada strinsa se scutura apoi adormea din nou....ma trezeam de citeva ori pe noapte sa-l vad daca mai era acolo...apoi intr-o zi aruncindu-i doar cite o boaba am reusit sa-l fac sa intre in bucatarie si l-am prins....i-am facut o casutza pe zidul de la casa si l-am pus in ea, dupa citeva zile i-am dat drumul...a realizat ca aceea e casuta lui..intra si iesea cind vroia..era liber...intr-o zi a venit impreuna cu o porumbiţa neagra de rasa comuna..s-au asezat pe casa iar el a inceput sa cinte fericit in jurul ei..apoi a zburat in casutza si a chemat-o..totusi au trecut 2 zile pina cind ea a intrat..in 2 saptamini aveau 2 oua albe si lucioase..pe care le cloceau cu rindul....erau tare fericiti impreuna...Peste 6 luni familia lor avea deja 7 membri, si acum aveau o casutza mare unde se simteau mult mai bine...intr-o zi a trebuit sa fac un drum pina la Arad si am luat cu mine si porumbelul..l-am eliberat pe drumul de intoarcere iar in momentul cind am ajuns acasa el era deja in casuta lui lînga porumbita atunci i-am pus numele Supersonic..iar pe usa casutei am scris Fam Supersonic....la citeva saptamini dupa asta intr-o dimineata cind m-am dus sa le deschid usa...am vazut ca inauntru nu mai erau decit 3 pui care stateau pe jos si nu puteau zbura , pe Supersonic si pe familia lui cineva îi furase noaptea.... m-am intristat tare si am mers la seful de post sa-i spun..in timp ce-i scriam reclamatia..el se amuza ca fac reclamatie pt citiva porumbei...Am inceput sa dau eu de mincare puilor ramasi deoarece ei nu stiau manca singuri.... a treia zi m-am trezit cu Supersonic pe casa....se eliberase si venise acasa...i-am pus repede de mancare si l-am chemat sa manince dar el statea acolo nepasator.....l-am chemat din nou si atunci a inceput sa cinte...cind l-au auzit puisorii..(desi doar unul era de-al lui, restul erau nepotei) au inceput sa plinga cu totii..atunci si-a dat drumul de pe casa...si a cazut jos ca o piatra...cel ce-i furase i-a taiat penele din aripa....Bietul Supersonic venise mai mult sarind de pe casa pe casa decit in zbor..pina a ajuns la casuta lui...l-am prins in mina si l-am strins tare la piept...bietul Supersonic prin cite trecusem impreuna...I-am zmuls penele taiate sa-i poata creste altele....apoi l-am lasat in casuta lui..a inceput imediat sa de-a mincare puisorilor...si i-a crescut pe toti singur pina s-au facut mari...i-am cumparat o noua porumbita....dar nu a vrut sa fie cu ea..i-am si inchis intro cusca micuta pe amindoi dar nu a vrut-o..asa ca l-am lasat in pace....ziua zbura sus pe casa si incepea sa cinte...se uita peste sat...parca astepta si el ca si mine....porumbita lui draga sa se intoarca inapoi...apoi a inceput sa zboare tot mai putin..statea in cuibarul lui..si astepta....il mingiiam pe pene si-l scoteam afara..dar intra la loc imediat..si statea acolo trist si tacut...intr-o zi l-am gasit fara suflare....murise poate de batrin ori poate de dor dupa dragostea vietii lui....porumbita lui minunata...l-am luat si l-am ingropat in gradina sub nuc...i-am sapat chiar eu groapa...si in fiecare zi mergeam acolo sa vorbesc cu el.....imi ramasesera 4 porumbei..3 pui si o porumbiţă...la 1-2 saptamini m-am inbolnavit si a trebuit sa merg la spital...am rugat o vecina sa aibe grija lor...Duminica a venit la mine si mi-a spus ca nu mai putea sa-i ingrijeasca..ca ii e greu sa mearga de 2 ori pe zi sa le de-a mincare si apa...am rugat-o sa gaseasca ea pe cineva..ori sa-i dea la un copil...ori ce dar sa nu moara de foame acolo inchisi....dupa citeva zile am sunat-o sa vad ce a facut..mi-a spus ca i-a taiat..din cauza ca nu i-a vrut nimeni...am plins cind am auzit..si 3 zile am facut temperatura.... cind am venit acasa..usa de la casuta lor era deschisa ca la o casa pustie..mi-au dat lacrimile si am plecat in gradina la mormintul lui Supersonic....dar profitind de lipsa mea vecinii de curte taiasera nucul si-l scosesera din radacina sa nu la mai umbreasca legumele..nici macar nu am mai putut localiza bine unde il ingropasem....si asa din familia Supersonic au mai ramas doar amintirile mele....

Comentarii

  1. Asta chiar s-a intamplat sau ai visat tu? ;-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Normal că sa intîmplat... o să vezi cînd ne întîlnim.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am recitit povestirea acestei intamplari, dar nici de data asta nu imi gasesc cuvintele. Am vazut odata o scena care m-a convins de cat de ''umani'' sunt porumbeii. Si poate ca umani nu e corect spus, pentru ca multi oameni nu sunt atat de buni si curajosi ca acel porumbel. S-a intamplat dupa o furtuna, cand o pisica a gasit o porumbita uda si zgribulita sub un brad, si a atacat-o. Atunci i-a sarit in ajutor porumbelul, care s-a lasat jos, prefacandu-se ranit la o aripa. Pisica era derutata si nu mai stia pe care porumbel sa-l inhate. Asa au scapat amandoi cu viata.
    Din pacate oamenii sunt rai si putini iubesc animalele, le batjicoresc si le omoara fara nici umpic de mila. Si porumbelul daca isi pierde perechea, moare, pentru ca nu poate trai fara ea:(

    RăspundețiȘtergere
  4. Asa e Iulia, porumbeii sint un etalon de buna convietuire, daca am fi pe jumate macar asa de statornici in iubire si asa de curati la suflet ar fi bine, am fost acum citeva zile la un prieten si el are tare multi porumbei, ii disparusera o pereche si aveau pui, iar ceilalti porumbei le duceau mincare si la puii orfani, stateam si priveam si nu imi venea sa cred :), eu nu am avut pui orfani asa mici niciodata cum erau ai lui, si totusi chiar daca nu puteau cere de mincare primeau.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Abtine-te de la comentarii jignitoare sau vulgare ca oricum nu le va vedea nimeni, nici chiar eu ca pe alea le citesc cu ochii inchisi. De asemenea, postarea comentariilor sub anonimat vor fi aprobate intr-o anumita limita.

Postări populare de pe acest blog

Moartea unui joc frumos

Casio G-Shock, un ceas fara concurenta

Blogul lu' Ninu si Lumea femeilor