Ninulescu

Nici nu mai stiu citi ani au trecut de cind am cunoscut-o, Eram tinar si indragostit, eram indragostit de viata, de flori, pina si de vintul ce misca alene frunzele plopilor ce erau atit de inalti încît cu greu le vedeai virful, nimic pe lumea nu ma putea infringe, nimic nu ma putea doborî, deşi mulţi ar putea spuna ca mai înfrint şi mai doborît de cum eram eu atunci nu poate fi nimeni. Nu cu mult timp inainte ma casatorisem, locuiam cu sotia mea in casa bunicului meu care inainte de a deceda mă infiase din cauza ca nu avea incredere ca tatal meu va avea cum trebuie grija mea,tatal meu era la ce-a de-a saptea lui casnicie şi tocmai imi devenise frate, imediat dupa casatoria mea a venit sa-si ceara partea din casa, si dupa lungi certuri am fost dat afara din locuinta cu politia localitatii, am plecat in pribegie cu sotia mea si cu fetita noastra, si ne-am mutat la Deva, unde ne-am propus sa locuim pina ne vom judeca cu fratele meu ( fostul tata )si o sa-mi recuperez casa inapoi

S-a intimplat totul tare de mult, eu nu aveam mai mult de 11 - 12 ani, ea era cu un an mai mare...eu eram vecinul ei bolnav, un ciudat care statea toata ziua lîngă geam si privea pe strada, ea era mereu singura, se plimba de colo colo cu cheia la gît si astepta pe parintii ei sa vina de la serviciu, intr-o zi m-a intrebat cit e ceasul, apoi am intrebat-o eu ceva...si am inceput sa povestim, intr-o zi mi-a adus lectiile de la scoala , si a intrat in casa am povestit, si ne-am jucat carti, cind am iesit toti copii au tabărît pe ea sa afle despre mine, apoi odata de Rusalii Bunicul meu avind o zi libera in care nu a mers la lucrul cimpului m-a scos in fata portii pe o banca, au mai venit si altii copii si ne-am jucat, bunicul meu a plecat pe la rude si eu am ramas acolo in strada pe banca, apoi a venit ploaia si toti copii au fugit pe la casele lor, a fugit si ea si eu am ramas acolo in ploaie, nu aveam cum sa ma misc de pe banca, si cind ploua mai tare a aparut ea, a venit fuga si s-a a

Saptamina trecuta au fost Zilele orasului Deva... bineinteles ca nu se putea sa lipsesc de acolo chiar eu nime-n drum din fundul lumi..asa ca am mers fuga fuguta la spectacole... aci lume multa tare. fiecare se inghesuia sa cumpere porumb fiert, mici, si kiurtosi colacs, dar ce-l mai de cautare a fost berea, in fata scenei unde mai multe formatii de muzica de prima clasa se dadeau de ceasul mortii pentru ca show-ul sa iasa bine erau doar citiva tineri, restul stateau la coada la bere, pui la rotisor, virşli de la Brad, mici de Haţeg, nimeni nu avea treaba cu spectacolul, ori prea putini, de cealalta parte a pietei plin de tarabe cu plasticuri de inzorzonat fraieri, bratari fosforescente, cruciulite de cauciuc, de lemn, de plastic..etc si lumea puhoi se calca pe picioare sa ajunga la ele...si cind erau ei mai cuprinsi de febra nepasari fata de tot ce e cultura...pe scena a urcat un manelist... - HAOLEOOOOOOOOOOOOO mîncava-ş da multi sinteti mo ! zbiera el in microfon.. si toata lume