Postări

Se afișează postări din iulie, 2010

Opinel cutitul lumii

Imagine
Cutitul Opinel a fost inventat de Joseph Opinel in anul 1895, piata mondiala cerea un asemenea cutit, adica un cutit care sa fie robust, rezistent, de calitate si totusi cu costuri minime de productie, asa a luat fiinta Cutitul Opinel, un cutit care la prima vedere poate ridica semne de intrebare privind robustetea... datorita faptului ca are doar lama de metal prinsa cu un nit pe un miner din lemn de fag (beechwood) dar cine are un asemenea exemplar vede in timp ca Opinelul este un supercutit, dupa inventarea lui el s-a vindut rapid in milioane de bucati, marinarii il cumparau in zeci de exemplare ca sa-l duca cu ei si sa-l foloseasca ca moneda de schimb, exploratorii, si cei ce plecau in lungi Safari-uri pe continentul negru carau cu ei lazi pline cu Opinele pe care sa le comercializeze in schimbul blanurilor si fildesului, in toata lumea. avea totusi un neajuns, unii vroiau un cutit mai mic..altii unul mai mare...dupa o cercetare atenta a pietii Joseph Opinel a facut cutitul Opinel

Paine cu Creson

Imagine
Hrenita sau Cresonul cum e mai corect sa-l numim face parte dintre plantele aromate, e foarte gustos in salate dar si adaugat in aluatul de paine. Acum citiva ani am mers cu prietena mea de atunci pina in Piata orasului Deva... si am ajuns in zona in care mai multe Brutarii din vecinatatea orasului isi aveau standurile de vinzare a painii, aici printre standuri am vazut o femeie care mi-a atras privirea, era imbracata intr-o rochie verde de in topit, avea parul lung prins in coada, dar legat din crestetul capului, acest tip de legatura o ajuta sa-si tina parul departe de git si sa-i ofere mai multa racoare, dar totodata o facea si tare atragatoare, ce mi-a placut la ea era ca nu avea papuci in picioare... si nici o bijuterie inafara de o pereche de cercei bilute din aur... erau acolo vinzatoare, unele dintre ele adevarate magazine de bijuterii ambulante, la gitul lor atirnau grotesc si infiorator 3-4 lanturi grele de aur cu isusi pironiti pe cruci lucrate mestesugit... degetele lor e

Cenusa unui nou inceput

Imagine
Departe se auzea un urlet..si pentru o clipa am crezut ca am adormit si m-am visat in Africa... apoi am observat petalele de trandafiri ce ningeau usor din parul tau si am stiut ca e aievea... Ma deranja nisipul ce ti se scurgea din ochii mari albastrii, imi intra in urechi, in gura... incercam sa-ti spun Te iubesc... dar nu ajungeam cu fraza la jumate ca mi se umplea gura de nisip si trebuia sa tac... nu-l scuipam... era prea valoros..era nisip din ochii tai asa ca il inghiteam cu inghitituri mici si dese..sa nu ma inec... Mi-am asezat capul pe pulpa ta... mirosea a zambile si a floare de tei... si atunci realizam unde ai fost azi noapte cind te cautasem prin toate ungherele sufletului cuprins de ingrijorare... Ai fost iar sa colinzi padurile..sa sari din copac in copac ca o veverita ce cauta alune... rautate-o ce ma chinuiesti... Avea gust bun pulpa ta..ti-o atingeam cu virful limbii.. desi as fi vrut sa musc cu pofta... desi as fi vrut sa te devorez cum devoreaza termitele un

Costica si dudelnitza

Imagine
  Afara era o caldura inabusitoare, doua mitze dormeau la umbra unui brusture gigantic ce crescuse chiar linga coltul casei lu Costica.. nevasta-sa Maria statea pe pragul casei si curata de codite un lighean plin cu fasole verde... Costica era in curte, in urma cu o saptamina a cules dudele cele mari si negre din dudul din curte..si astazi a vazut ca borhotul e tocmai bun de pus in alambic pentru a da licoarea mult dorita de Costica... Tocmai asezase comanacul la alambic si acum il dadea de jur imprejur cu aluat facut din faina de griu cu apa ca sa nu se piarda nimic din aburul datator de tarie... iar Pavel,copilul lui cel mare rupea niste surcele ca sa aibe cu ce alimenta focul.. cind usa de la curte se deschise.. (de fapt nu era chiar o usa..erau doar trei scinduri prinse intre ele cu un capat de latz din lemn de brad.. nu avea nici incuietoare..dar noaptea o propteau cu o piatra sa se stie in siguranta) in curte intra Vasile a lu Neculai chioru'... saluta prima data pe Maria