Ninulescu

Pe un lac cu apă lină Stă un nufăr singuratic Zi şi noapte tot acolo Cu destinul lui dramatic Nu avea pe lac pe nimeni Numai apa stătătoare Mîngîia a lui tulpină Şi-a lui clipe crude...amare. Era trist sărmanul nufăr, Şi în noapte se-ntreba.... -Oare o să fiu tot singur , Pînă cînd mă voi usca ? Şi asa în apa lină, Clipele-i treceau în zbor Privea cerul clar de vară Ori cum trece cîte-un nor, Pînă într-o dimineaţă Cînd pe-oglinda ce-a lucioasă Apăru plutind o barcă Ce înainta voioasă, Dintre marginile bărcii Auzi o şoaptă lin Şi un rîset de femeie Dulce, tandru, cristalin. E o preafrumoasă fată Cu un tînăr visător, Gura lui...şopteşte-ntruna Ochii ei privesc cu dor.... Părul negru-n valuri cade Pe al ei spate fin, subţire, Ochii lui plini de dorinţă O privesc cu mulţumire. Dar deodată lîngă barcă El văzu frumosul nufăr Se aplecă încet şi-l rupse Şi îi spuse ei cu-n murmur... -Floarea aceasta minunată Singură-i pe întregul lac.... Ştiu că nu i-a

Vreau să simt parfumul tău pe pernă Să-l respir cu patimă şi dor. Caut trupul tău prin patul rece Nu-l găsesc şi mă topesc uşor. Ştiu că locuieşti la mine-n suflet Viaţa mea, pe tine te socot.. Şi aş vrea acum...precum un mag Dintre aşternuturi să te scot. Trupul să-ţi sărut, precum o floare De la tălpi şi pî-n la creştet...tot Să mă-mbat de aroma pielii tale Cel mai fericit să mă socot, Dar nu eşti şi aşternutu-i rece, Şi te strig cu inima-n văpăi Tu nu vii, şi viaţa,... viaţa trece. Şi mi-e dor, mi-e dor de ochii tăi.

Imi trimise Primaria o instiintare cum ca trebuie sa ma prezint la o zi de munca voluntara pentru infrumusetarea localitati, la inceput crezui ca e rost de niscaiva gluma dar as, de unde norocul ala?! Primarul imi spuse ca mort, copt, tre sa ma prezint si asta chiar Sambata (adica cum fu ieri )dimineata la 7. Aoleu!!! zic, pai eu nu m-am mai trezit la sapte de cand mergeam la scoala si la scoala am mers vre-o 3 zile numa, asa ca o sa fie tare greu. El zice, no las` ca-ti pui ceasul sa sune si te trezesti tu cumva ca` si mie imi suna ceasul dimineata. Aoleu, zic eu, in fiecare dimineata va suna ceasul??? Mda...zice, si iote nam nic. Ei si dumneavoastra, dom` Primar, zic eu, poate nu-i ceasul bun, ca` la bunicul ii suna doar odata si gata...alta data nu mai avu nevoie. Era bunica-tu mai a draku, zice el, apoi imi trinti telefonu-n nas. Acu` ramasei nedumirit, mai deci vorbi serios, ori ba? Da` hotarii sa merg totusi a doua zi dimineata si io la munca voluntara, macar sa ma prezint

....Pe Ella am văzut-o prima data acum 6-7 luni, nu ştiam cum se numeşte, nu ştiam unde locuieşte, stiam că undeva în satul meu, dar unde mai exact nu stiam, ne-am întîlnit la uşa magazinului alimentar, eu aşteptam să apară vînzătoarea şi să-mi aducă ce comandasem iar ea intra, a cumpărat o maioneză dietetică dar nu i-au ajuns banii pentru preţul ei, vinzatoarea a luat borcanul şi l-a pus din nou în raft, eu i-am spus să ia de la mine din bani suma cît îi lipsea, a luat banii şi i-a dat borcanul. Ella l-a luat, mi-a zis mersi, oferindu-mi un zîmbet aşa în treacăt şi a plecat lăsînd în urmă doar o undă de parfum suav, de atunci nu am mai văzut-o. Aseară în timp ce îmi umpleam sufletul cu o muzică minunată însoţită de o conversaţie plăcută pe messenger mi-a sunat telefonul, vocea de la telefon mi-a spus că se numeste Ella şi că odata i-am dat 1,50 lei să-şi poată plati un borcan de maioneză, mi-am amintit imediat de ea, m-a intrebat daca e adevarat ca am internet si daca

Mi-e dor de noptile de vară Cînd stam privind la stele afară... Ori urmărind cîte-un arici Prin tufele cu licurici. Cînd ne iubeam ca doi nebuni... Gustam din gura ta căpşuni... Şi miere de pe pielea ta... Apoi plîngeam..iubita mea, Şi lacrimi imi cădeau pic...pic Pe pulpa ta şi pe buric. Plîngeam ca nu vom fi mereu... Tu zîna mea, eu pajul tău. Ştiam că lumea asta rea Te va opri să fi a mea.. Şi ne-om vedea doar pe furiş Prin tufele de zmeuriş... Iar restul vieţii voi căta... Parfumul tău pe perna mea. Ninu 28 feb.2009

Cind dormi cuminte-n patul moale Iar visele...isi fac de cap Sa ninga luna peste tine Cu flori...de crin ...si flori de mac Iar mii de fluturi nebunatici Sa se apropie...in zbor Si cu sfială sa-ti sarute Piciorul mic...piciorul gol.

Era toamna anului 2003....copacii plangeau tristi cu lacrimi de frunze galbene...pasarelele plecasera de mult...si totul era trist si rece...doar oameni nu vedeau drama naturi..triste si alergau de colo colo pentru cistiguri marunte si trecatoare..asa eram si eu..si tocmai mersesem la Hunedoara , un oras la circa 30 de km de mine...sa-mi cumpar cartofi si varza pt murat..auzise-m eu ca acolo este mai ieftina decit la Deva ( un oras ce e mult mai aproape ) ne tinind seama ca de fapt banii ce imi ramineau de la cumparaturi aveam sa-i dau pe drumul cu masina..ba poate chiar mai multi.....in timp ce mergeam prin piata..am simtit la un moment dat o durere in zona şalelor....apoi aceasta s-a acentuat tot mai tare si tot mai tare pina n-am mai putut indura...am abandonat cautarea unei tarabe cu varza cit mai mare si cit mai ieftina si am rugat soferul sa ma duca la cel mai apropiat spital....asa am ajuns la Spitalul din Hunedoara....aici am fost internat imediat si mi s-a spus ca aveam o col

.....Luna Iulie...era o caldura topitoare...chiar si in casa era +30 de grade Celsius.... cind de odata aud ca ma striga cineva la poarta....merg la poarta....era un baiat de pe strada vecina mie...si imi spune ca a primit masina de la tatal lui ca sa mearga impreuna cu prietena sa pina la o statiune ce se afla la 16 km de mine si care se cheama Geoagiu Bai... insa din pacate fiind putine locuri de parcare in statiune..Politia nu lasa sa treaca decit persoanele ce merg la tratament..asa ca ma roaga sa merg si eu cu el si sa poata trece pe baza legitimatiei mele de handicap....M-am bucurat tare mult...si in citeva minute am fost si gata pt drum....nu va mai zic cum a fost acolo..ca nu cred ca e un chin pt nimeni sa privesca cum stau la plaja fiinţe minunate....am stat si eu si am privit frumoasele capodopere ale lui Dumnezeu....multime de femei care din care mai superbe.......si m-am bucurat de un pahar de bere fara alcool si de niscaiva alune in coaja..toate primite cinste din part

..Se intimpla intr-o iarna acum citiva ani buni..tocmai ma trezise-m dimineata si incercam sa-mi aprind focul in camera, afara era ger iar zapada era asternuta peste tot ca o imensa patura de vata de zahar, geamurile inghetate pina sus nu lasau sa se vada pe ele nimica nimicutza...cind deodata usa de la camera se deschise si un vecin imi intra in casa...avea in mina un porumbel..era un porumbel calator de culoare albastru ciocanit inelat pt concurs...mi-a spus ca era pe cimp cind un uliu l-a scapat din gheare si dupa ce a cazut jos n-a mai putut zbura...l-a vazut ca e ranit si l-a luat cu el...asa ajunsese cu el la mine, m-a intrebat daca nu-l vreau eu..ori sa incerc sa-l vindec ori sa-l tai si sa-l gatesc.....am luat porumbelul...era ranit la spate si avea o aripa sfisiata.. Si cum toata viata de mic avusesem porumbei la bunicul meu si vazusem cum ai ingrijeste el si ai vindeca, i-am legat aripioara cu niste fisii de batista apoi l-am pus intr-o lada de plastic pt transport piine..