Trei luni de fericire
Pe Cristina am cunoscut-o la spital... era studenta la facultatea de medicina din Timisoara, eu eram la Spitalul din Deva si ea venise aici in practica. Intr-o dimineata a adus doctorul mai multe studente si studenti sa ma vada... pina la mine nu mai vazusera pe nimeni cu boala oaselor de sticla... m-au studiat... am povestit.. am ras , am glumit..si apoi au plecat... Cristina a revenit cu o prietena la mine in salon de mai multe ori... mi-a pus intrabari suplimentare in legatura cu handicapul meu... apoi am povestit si despre altele... inainte de a pleca mi-a cerut adresa si mi-a promis ca o sa-mi trimita carti pentru citit... si poate o sa vina si in vizita la mine..daca o sa aibe timp... Sigur ca in sinea mea eram aproape sigur ca nu va face nimic din toate astea din cauza ca de-a lungul timpului petrecut prin spitale muuulta lume mi-a cerut adresa.. si mi-a promis carti.. jocuri..etc, dar de trimis nu trimisesera nimic... asa ...